ISPITÍT A ispititzi te adj. 1. Ademenit tentat momit sedus atras. 2. (Invechit) Trecut prin multe incercari sau pus la incercare; incercat; p. ext. experimentat. Cind era vorba da se infiintza curtea de casatzie multzi din oamenii noshtri politici se intrebau unde o sa gasim douazeci de legishti invatzatzi shi ispititzi cu cari sa se poata pune in mishcare o asemene inalta inslitutziune. GHICA S. XX. ♦ De om incercat experimentat. Ce vrista socotzi k poate sa aiba capriorul acesta? Padurarul se uita cu o cautatura ispitita shitzi raspunde: «unsprezece luni!». NEGRUZZI S. I 330.