13 definitzii pentru iritant
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
IRITÁNT A iritantzi te adj. 1. Care irita; care supara care intarata; enervant agasant. 2. Care produce iritatzii inflamatzii. Din fr. irritant.
IRITÁNT A iritantzi te adj. 1. Care irita; care supara care intarata; enervant agasant. 2. Care produce iritatzii inflamatzii. Din fr. irritant.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
iritant ~a a [At: IORGA L. II 65 / Pl: ~ntzi ~e / E: irritant] 1 Care irita supara Si: agasant enervant iritativ (1) iritator (1). 2 Care produce iritatzii inflamatzii Si: iritativ (2) iritator (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IRITÁNT A iritantzi te adj. Care irita care provoaca iritare care intarita; enervant. ◊ (Adverbial) E iritant de indiscret... satzi auzi numele strigat intrun restaurant. CAMIL PETRESCU P. 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IRITÁNT A adj. Care irita supara; enervant; iritativ. [Cf. fr. irritant it. irritante].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IRITÁNT A adj. care irita supara; enervant. (< fr. irritant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
IRITÁNT ~ta (~tzi ~te) shi substantival Care irita sau enerveaza; in stare sa irite sau sa enerveze; suparator; enervant; agasant. /<fr. irritant
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
iritant a. care irita ushor. ║ n. substantza care excita organele.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*iritánt a adj. (lat. irritans ántis). Care irita: substantza iritanta. S. n. pl. e. Substantza iritanta: sarea prea multa poate fi un iritant al stomahuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
iritánt adj. m. pl. iritántzi; f. iritánta pl. iritánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
iritánt adj. m. pl. iritántzi; f. sg. iritánta pl. iritánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
IRITÁNT adj. v. enervant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IRITANT adj. agasant enervant plicticos plictisitor siciitor suparator. (Sa creat o situatzie ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Iritant ≠ calmant
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
iritant, iritantaadjectiv
- 1. Care irita; care supara care intarata. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- E iritant de indiscret... satzi auzi numele strigat intrun restaurant. CAMIL PETRESCU P. 128.
-
- 2. Care produce iritatzii inflamatzii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- irritant DEX '09 DEX '98 DN