inviat ~a a [At: CORESI EV. 31/31 / Pl: ~atzi ~e / E: invia] 1 (Mtp) Care a capatat viatza. 2 Revenit la viatza dupa moarte. 3 Readus la viatza. 45 (Readus sau) revenit in memorie. 6 (D. vegetatzie) Renascut dupa sfarshitul iernii. 7 Caruia i sa dat putere. 8 (Fig) Care sa umplut de putere shi vioiciune Si: animat inviorat². 9 Insanatoshit dupa o boala grea. 10 (Fig) Regenerat.

INVIÁ invíi vb. I. Intranz. shi tranz. 1. A reveni sau a readuce la viatza dupa ce a murit. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatzie) A renashte dupa sfarshitul iernii a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere vlaga a (se) umple de viatza; a (se) inviora a (se) anima. [Pr.: via. Prez. ind. shi: inviez] In + viu.

invia [At: COD. VOR. 156/1 / V: (inv) ~iua (cscj) ~ie (Ps: invish shi invisei) / Pzi: ~viu ~iez / E: in + ml vivere] 1 vi A capata viatza. 2 vi A reveni la viatza dupa moarte. 3 vtf A readuce la viatza Si: a resuscita. 45 vti (Fig) (A face sa revina sau) a reveni in memorie. 6 vi (Fig; d. vegetatzie) A renashte dupa sfarshitul iernii. 7 vi (D. insecte) A se trezi din amortzire primavara. 89 vtr (Fig) A (se) umple de putere de vlaga de viatza Si: a (se) anima a (se) inviora. 10 vt (Fig) A regenera. 11 vr A se insanatoshi incetul cu incetul dupa o boala grea.

inviua v vz invia

INVIÁ invíi vb. I. Intranz. shi tranz. 1. A reveni sau a readuce la viatza. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatzie) A renashte dupa sfarshitul iernii a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere vlaga a (se) umple de viatza; a (se) inviora a (se) anima. [Pr.: via. Prez. ind. shi: inviez] In + viu.

INVIÁ invíi vb. I. 1. Intranz. (In credintzele religioase in superstitzii shi in basme; rar la pers. 1) A reveni la viatza dupa ce a murit. Atita vreme sa ai a ma sluji pina cind i muri shi iar i invia. CREANGA P. 206. Nunvie mortzii en zadar copile! EMINESCU O. I 202. ♦ (Despre vegetatzie) A renashte dupa amortzirea iernii a incepe sa se dezvolte sa inverzeasca. Vitza de vie tot invie. CREANGA P. 210. Frunzan codru cit invie Doina cint de voinicie. ALECSANDRI P. P. 224. ♦ Tranz. A readuce la viatza. Cind sar pute so invie miash da armele shi pe Haiduc calul meu. NEGRUZZI S. I 30. ♦ Fig. A trezi in amintire a evoca. Imi invia o lumentreaga cu vorbai limpede shi buna. GOGA C. P. 9. 2. Tranz. Fig. A da putere vlaga; a face sa fie viu plin de mishcare; a inviora. Constantin a inviat focul in vatra. GALACTION O. I 146. Nici un vint din cele patru nushi parasise inca culcushul sau spre a invia codrii adormitzi. HOGASH DR. 186. ♦ Intranz. A se umple de viatza a capata vlaga putere; a se anima. Orashelul se deshtepta inviase acuma in buciumarile vintului de toamna. SADOVEANU O. I 388. Imprejurul meu invie Toate cite sint. COSHBUC P. II 16. Pronuntzat: via. Prez. ind. shi: inviez (GHEREA ST. CR. I 254 GHICA S. 131 TEODORESCU P. P. 224).

A INVIÁ invíi /<lat. invivere 1. tranz. 1) (in credintzele religioase shi in basme) A readuce la viatza. 2) fig. A face sa se trezeasca in memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (dupa ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarashi la viatza.

invià v. 1. a da vieatza; 2. a se scula din mortzi: Hristos a inviat! [Lat. IN VIVERE].

inviéz V. inviĭ.

invíĭ shi inviéz a á shi (vechĭ azĭ nord) a invie vis v. intr. (lat. invivĕre a trai. Forma a invie se conj. intocmaĭ k a scrie shi avea un perf. arhaic invish pe linga inviseĭ pers. III invise. Forma a invia e pin anal. dupa a taĭa k’n Banat a scria ild. a scrie. V. viez). Ma scol din mortzĭ: eŭ inviĭ tu inviĭ; Hristos a’nviat saŭ a’nvis (formula de salutare a creshtinilor la Pashte la care se raspunde cu Adevarat a’nviat saŭ a’nvis). V. tr. Daŭ vĭatza vivific insufletzesc: Hristos la’nviat pe Lazar (Ev.). Fals inviŭ.

invíŭ fals ild. inviĭ.

*reinvíĭ shi viéz v. tr. shi intr. (re shi inviĭ). Greshit ild. inviĭ inviez.

inviá (a ~) (via) vb. ind. prez. 1 sg. invíi / inviéz 2 invíi / inviézi 3 invíe / inviáza 1 pl. inviém (viem); conj. prez. 3 sa invíe / inviéze; ger. inviínd (viind)

inviá vb. (sil. via) ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. invíi 3 sg. shi pl. invíe 1 pl. inviém (sil. viem); ger. inviínd (sil. viind)

INVIÁ vb. a (se) insufletzi a (se) scula (inv.) a (se) deshtepta a (se) ridica. (Mortzii nu mai ~.)

INVIÁ vb. v. renashte.

INVIA vb. a (se) insufletzi a (se) scula (inv.) a (se) deshtepta a (se) ridica. (Mortzii nu mai ~.)

invia vb. v. RENASHTE.

A invia ≠ a deceda a muri a pieri a omori a sucomba

inviá (íu inviát) vb. A reveni sau a readuce la viatza. Var. (inv.) invie inviere. Mr. inviedz. Lat. vῑvĕre pref. verbal in (Tiktin; DAR). Rezultatul normal inviĕre astazi disparut (apare in texte din sec. XVIXVII) shia schimbat conjug. k in Banat scriare < scriere (Tiktin) cf. shi confuzia intre curere shi curare (dupa DAR invia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre cf. Pushcariu Dacor. VI 704 ipoteza ce pare inutila). Eset cuvint comun (ALR I 175); part. invis de la conjug. primitiva se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu Dacor. II 611). Der. invietor adj. (care reinvie); inviere s. f. (actziunea de a invia).^[1]

inviá inviez shi invii vb. I Intranz. shi tranz. 1. A se scula din mortzi a reveni la viatza (dupa ce fusese mort); a resuscita. ◊ Hristos a inviat! = formula de salut care creshtinii shio adreseaza unul altuia la intalnire incepand de la Pashti pana la inaltzare. ◊ Hristos a inviat din mortzi... = inceputul unei cantari bisericeshti cu care preotul incepe orice slujba de Pashti shi Inaltzare. ◊ 2. Fig. A prinde (sau a da) putere; a (se) inviora. Din pref. in + viu.

a invia din mortzi expr. a se reface dupa o boala sau un accident extrem de grav.