inviá (íu inviát) vb. A reveni sau a readuce la viatza. Var. (inv.) invie inviere. Mr. inviedz. Lat. vῑvĕre pref. verbal in (Tiktin; DAR). Rezultatul normal inviĕre astazi disparut (apare in texte din sec. XVIXVII) shia schimbat conjug. k in Banat scriare < scriere (Tiktin) cf. shi confuzia intre curere shi curare (dupa DAR invia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre cf. Pushcariu Dacor. VI 704 ipoteza ce pare inutila). Eset cuvint comun (ALR I 175); part. invis de la conjug. primitiva se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu Dacor. II 611). Der. invietor adj. (care reinvie); inviere s. f. (actziunea de a invia).^[1]