INVIÁ invíi vb. I. 1. Intranz. (In credintzele religioase in superstitzii shi in basme; rar la pers. 1) A reveni la viatza dupa ce a murit. Atita vreme sa ai a ma sluji pina cind i muri shi iar i invia. CREANGA P. 206. Nunvie mortzii en zadar copile! EMINESCU O. I 202. ♦ (Despre vegetatzie) A renashte dupa amortzirea iernii a incepe sa se dezvolte sa inverzeasca. Vitza de vie tot invie. CREANGA P. 210. Frunzan codru cit invie Doina cint de voinicie. ALECSANDRI P. P. 224. ♦ Tranz. A readuce la viatza. Cind sar pute so invie miash da armele shi pe Haiduc calul meu. NEGRUZZI S. I 30. ♦ Fig. A trezi in amintire a evoca. Imi invia o lumentreaga cu vorbai limpede shi buna. GOGA C. P. 9. 2. Tranz. Fig. A da putere vlaga; a face sa fie viu plin de mishcare; a inviora. Constantin a inviat focul in vatra. GALACTION O. I 146. Nici un vint din cele patru nushi parasise inca culcushul sau spre a invia codrii adormitzi. HOGASH DR. 186. ♦ Intranz. A se umple de viatza a capata vlaga putere; a se anima. Orashelul se deshtepta inviase acuma in buciumarile vintului de toamna. SADOVEANU O. I 388. Imprejurul meu invie Toate cite sint. COSHBUC P. II 16. Pronuntzat: via. Prez. ind. shi: inviez (GHEREA ST. CR. I 254 GHICA S. 131 TEODORESCU P. P. 224).