invederat ~a [At: MARCOVICI D. 320/12 / Pl: ~atzi ~e / E: invedera] (Liv) 14 (Intrun mod) care se poate (vedea sau) intzelege bine Si: clar deslushit evident limpede vadit. 5 Adus la cunoshtintza publica.

INVEDERÁT A invederatzi te adj. Care se poate vedea sau intzelege bine; vizibil evident neindoios. Acolo... sint ruinele inca invederate ale anticei cetatzi. ODOBESCU S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni in TZara Romineasca fara pricina invederata. BALCESCU O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvintare cadentzata... a fost invederat cea dintii productziune a geniului omenesc. ODOBESCU S. I 185.

invederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate intzelege cu mintea.

invedera [At: DOSOFTEI V. S. 90 / Pzi: ~rez / E: in + vedere] 12 vtr (Ccr) A (se) face vizibil. 34 vtr (A face sa devina sau) a deveni evident Si: a (se) dovedi a (se) evidentzia. 5 vt (Rar) A face cunoscut Si: a prezenta. 6 vi (Ban) A lumina.

vedera [At: (a. 1776) IORGA S. D. XXI 71 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: vedere¹] 1 vi (Ban; Trs) A lumina. 2 vt (Inv) A da la iveala. 3 vt (Inv) A scoate in evidentza. 4 vr (Inv) A se imagina intro anumita situatzie intro anumita postura Si: a se vedea (178).

vederat¹ sn [At: FOLC. TRANSILV. II 487 / Pl: ? / E: vedera] (Trs) 14 Vedere¹ (14).

INVEDERÁ invederez vb. I. 1. Tranz. A face sa se intzeleaga bine clar; a arata in mod evident a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui invederau hotarirea lui da rupe legatura cu turcii. BALCESCU O. II 37. ◊ Refl. pas. Arata indata hirtie hirtie prin care se invedera k bucatzica aceea de gradina i era vinduta lui. CAMILAR N. I 22. Coshbuc e poet tzaran... Aceasta se invedereaza mai ales prin comparatzie intre creatziunea lui Coshbuc shi creatziunea poetzilor noshtri de azi eminescieni. GHEREA ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta a face cunoscut. Neshtiute... vor raminea din nenorocire toate lucrarile noastre... pre cit nu le vom invedera lumii subt o forma mai accesibila. ODOBESCU S. III 642. Varianta: vederá (CONACHI P. 41 HODOSH P. P. 214) vb. I.

VEDERÁ vb. I v. invedera.

INVEDERÁ vb. tr. refl. a (se) face vizibil evident clar; a (se) releva. (< in + vedere)

A INVEDERÁ ~éz tranz. 1) A face sa fie clar; a arata in mod evident; a demonstra. Opera lui ~eaza un talent veritabil. 2) rar (actziuni sau rezultate ale acestora) A face sa devina cunoscut; a aduce la cunoshtintza. /in + vedere

invederà v. a pune in vedere a demonstra pana la evidentza.

invederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arat vadesc scot in evidentza. Adj. Invederat. Evident vadit. La Dos. shi Con. ved. V. real aĭevea.

vederát V. invederat.

vederéz V. invederez.

invederát (vizibil evident) (rar) adj. m. pl. invederátzi; f. invederáta pl. invederáte

invederát (vizibil evident) adj. m. pl. invederátzi; f. sg. invederáta pl. invederáte

invederat («vizibil»)

invederá (a ~) (rar) vb. ind. prez. 3 invedereáza

invederá vb. ind. prez. 1 sg. invederéz 3 sg. shi pl. invedereáza

vederá vb. ind. prez. 1 sg. vederéz 3 sg. shi pl. vedereáza

INVEDERÁT adj. 1. v. clar. 2. v. evident.

INVEDERAT adj. 1. clar evident flagrant incontestabil izbitor limpede neindoielnic neindoios netagaduit pregnant vadit vizibil (livr.) manifest (fig.) marcat. (Semne ~ de boala.) 2. evident notoriu patent vadit (fig.) patentat. (O hotzie ~.)

INVEDERÁ vb. v. accentua evidentzia intari marca puncta releva reliefa sublinia.

invedera vb. v. ACCENTUA. EVIDENTZIA. INTARI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

vederá vb. intranz. v. videra („a lumina”).

vederá vb. intranz. v. videra.