15 definitzii pentru intregit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INTREGÍT A intregitzi te adj. Facut sau devenit intreg; completat. V. intregi.

INTREGÍT A intregitzi te adj. Facut sau devenit intreg; completat. V. intregi.

intregit ~a [At: GORJAN H. I 122/1 / V: ~egat / Pl: gitzi e / E: intregi] 12 a (Facut sa devina sau) devenit complet. 3 a Deplin. 4 a Unitar. 5 a Compus din nou Si: refacut. 6 a (Inv) Insanatoshit. 7 a (Pex) Ingrashat. 8 a (Nob) Integrat. 9 av (Inv) Cu bine.

INTREGÍT A intregitzi te adj. Facut sau devenit intreg completat.

INTREGÍ intregesc vb. IV. Tranz. shi refl. A (se) face intreg (1) deplin unitar; a (se) completa. V. intreg.

INTREGÍ intregesc vb. IV. Tranz. shi refl. A (se) face intreg (1) deplin unitar; a (se) completa. V. intreg.

intregi [At: PSALT. 122/10 / V: (cscj) ~ega / Pzi: ~egesc / E: intreg] 12 vtr A (se) face complet Si: a (se) completa. 34 vtr (A face sa devina sau) a deveni deplin. 56 vtr (A face sashi recapete sau) ashi recapata unitatea. 7 vt A compune din nou Si: a reface. 8 vr (Inv) A se insanatoshi. 9 vr (Pex) A se ingrasha. 10 vr (Nob) A se integra.

INTREGÍ intregesc vb. IV. Tranz. A face intreg deplin; a completa. SHi eu insumi voi veni intro zi aci sub turnul de veghe seculara sa intregesc shi sa cishtig aceasta intzelepciune. GALACTION O. I 218.

A INTREGÍ ~ésc tranz. A face sa fie intreg plin (adaugand ceea ce lipseshte); a completa; a complini. [Sil. intre] /Din intreg

intregésc v. tr. Fac intreg completez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intregí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intregésc imperf. 3 sg. intregeá; conj. prez. 3 sa intregeásca

intregí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intregésc imperf. 3 sg. intregeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. intregeásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTREGIT adj. completat implinit rotunjit. (Suma ~.)

INTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.

INTREGI vb. 1. a completa a implini a rotunji (livr.) a complini (inv. shi reg.) a plini (inv.) a incheia. (A ~ pina la suma de...) 2. a recompune a reconstitui a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)

Intrare: intregit
intregit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intregit
  • ‑ntregit
  • intregitul
  • intregitu‑
  • ‑ntregitul
  • ‑ntregitu‑
  • intregita
  • ‑ntregita
  • intregita
  • ‑ntregita
plural
  • intregitzi
  • ‑ntregitzi
  • intregitzii
  • ‑ntregitzii
  • intregite
  • ‑ntregite
  • intregitele
  • ‑ntregitele
genitiv-dativ singular
  • intregit
  • ‑ntregit
  • intregitului
  • ‑ntregitului
  • intregite
  • ‑ntregite
  • intregitei
  • ‑ntregitei
plural
  • intregitzi
  • ‑ntregitzi
  • intregitzilor
  • ‑ntregitzilor
  • intregite
  • ‑ntregite
  • intregitelor
  • ‑ntregitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

intregi, intregescverb

  • 1. A (se) face intreg deplin unitar; a (se) completa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote SHi eu insumi voi veni intro zi aci sub turnul de veghe seculara sa intregesc shi sa cishtig aceasta intzelepciune. GALACTION O. I 218. DLRLC
etimologie:
  • vezi intreg DEX '09 DEX '98

intregit, intregitaadjectiv

etimologie:
  • vezi intregi DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.