intamplare sf [At: CORESI EV. 326/4 / Pl: ~lari / E: intampla] 1 Producere a unui eveniment. 2 Pricinuire cuiva a unui fapt. 3 Procedare intrun anumit mod. 4 Indeplinire. 5 Peripetzie. 6 (Pex) Ceas rau. 7 (Inv) Omor accidental. 8 Aventura neplacuta. 9 Inconvenient. 10 Accident. 11 Succesiune neprevazuta de evenimente. 12 Prezentza intamplatoare a unei persoane intrun loc. 13 (Ilav) Din ~ Incidental. 14 (Ilav) La ~ sau in voia ~larii in voia sortzii. 15 (Ial) La nimereala. 16 (Pop; ilav) La toata ~a in orice caz. 17 (Pop; ilav) De o (sau pentru orice) ~ Pentru orice eventualitate. 18 Imprejurare. 19 (Nob) Evolutzie.

intampláre s. f. (spect.) Eveniment fapt ◊ „«Olelle» este o fericita «intamplare artistica» in care autor regizor shi actori reushesc sa ofere publicului o mica bijuterie o mostra de viatza shi arta.” Sapt. 15 II 85 p. 5 (trad. engl. happening)

INTAMPLÁRE ~ari f. Ceea ce se intampla; lucru petrecut in mod incidental. ◊ Din ~ intamplator. La ~ cum se va nimeri. La voia ~arii intrun noroc. /v. a intampla

intamplare f. ceea ce se intampla (in bine sau in rau).

tamplare sf vz intamplare

INTIMPLÁRE intimplari s. f. 1. Ceea ce se intimpla ceea ce se petrece; fapt eveniment. Rar cioban... sa nu shtie intimplarea cu domnitza Oleana. GALACTION O. I 67. Totzi... sau veselit de aceasta intimplare. ISPIRESCU L. 2. Conversatzia cazu fireshte asupra intimplarilor zilei. NEGRUZZI S. I 293. ♦ Peripetzie; aventura. Cum sint intimplarile la drum? CREANGA P. 130. Prin lumea rumena deapunerea frumoasa trece calugarul nostru neluind parte la farmacata stare a firei plin inca de impresiunile ciudatei sale intimplari. EMINESCU N. 50. Multe mici intimplari am avut pina nu ajunge la Ceahlau. ALECSANDRI O. P. 236. O frumoasa editzie a intimplarilor lui Telemach. NEGRUZZI S. I 79. ♦ Nenorocire. Nu sa mai vorbit toata ziua decit despre intimplarile grozave de ieri. REBREANU I. 59. Decit neam tot invirti shi cioshmoli pe iasta prispa mai bine sa scurtam din cale Caci marei dumnezeu nea feri el de intimplari! CREANGA A. 126. 2. Ceea ce se petrece in mod incidental in urma unui concurs neprevazut de imprejurari; hazard. Ma intrebam: unde poate fi? unde lau minat vinturile intimplarii? SADOVEANU O. I 419. SHi urcam urcam poteca... Singur inchizindumi ochii cantimplarea sa ma poarte Undeo vrea. COSHBUC P. I 317. ◊ Loc. adv. Din intimplare = (in mod) intimplator incidental. Intro zi trecusem din intimplare pe o strada care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU U.R.S.S. 52. Ajunse intrun sat shi din intimplare se opri la casa unui om. CREANGA O. A. 293. Umblind pe acolo gaseshte din intimplare cite o piatra de aceste. id. P. 218. La intimplare sau la (sau in) voia intimplarii = in voia soartei in neshtire intro doara la nimereala. Sint un tinar marinar Ratacit fara voia mea pe aceste necunoscute maluri Purtat de valurile oceanului la intimplare. BARANGA V. A. 18. Mergeam la intimplare disperat; imi venea sa ma las in zapada sa ma intind shi sa dorm. SADOVEANU P. 123. Poate sa am poate sa nam [nevoie] zise fiul craiului uitinduse tzinta in ochii spinului dar acum deodata ma las in voia intimplarii. CREANGA P. 200. (Popular) La toata intimplarea = in orice caz. La toata intimplarea are sa fie ceva bun. RETEGANUL P. I 75. Dar la toata intimplarea dei vedea shii vedea k sa trezit... zvirlei pielea cea de urs. CREANGA P. 215. (Rar) Deo intimplare sau pentru orice intimplare = pentru orice eventualitate. Deci deo intimplare na strica daca io urma sfatul. SBIERA P. 261. Varianta: timpláre (SBIERA P. 114) s. f.

TIMPLÁRE s. f. v. intimplare.

TAMPLÁRE tamplari s. f. v. intamplare.

intimpláre f. Ceĭa ce se intimpla (in bine saŭ in raŭ): ziarele publica intimplarile din lume. Din intimplare intimplator fortuit cum merg lucrurile (independent de voĭa omuluĭ). Vechĭ timplare. V. accident caz eveniment azard.

timpláre V. intimplare.

intampláre s. f. g.d. art. intamplắrii; pl. intamplắri

intampláre s. f. g.d. art. intamplarii; pl. intamplari

INTAMPLÁRE s. 1. caz fapt. (~ din Vaslui.) 2. chestiune fapt lucru. (A survenit o ~ neprevazuta.) 3. episod. (O ~ din viatza cuiva.) 4. v. peripetzie. 5. v. imprejurare. 6. hazard. 7. nimereala (Ban.) zgoada. (A face ceva la ~.)

INTIMPLARE s. 1. caz fapt. (~ din Vaslui.) 2. chestiune fapt lucru. (A survenit o ~ neprevazuta.) 3. episod. (O ~ din viatza cuiva.) 4. patzanie peripetzie (Mold.) jitie (fam.) istorie tarashenie. (A trecut prin multe ~.) 5. imprejurare ocazie prilej. (~ a facut k...) 6. hazard (fig.) loterie. (Totul a depins atunci de ~.) 7. nimereala (Ban.) zgoada. (A face ceva la ~.)

INTIMPLARE. Subst. Intimplare fapt fapt divers eveniment (fortuit) neprevazut hazard incident accident. Eventualitate probabilitate posibilitate posibil virtualitate. Peripetzie halima Aventura patzanie patzeala (rar) patzire (inv. shi reg.) patzit pataranie (pop. shi fam.) avatar (fig.). Ghinion nenoroc neshansa. Noroc (pop.) norocel (dim. pop.) shansa bafta (arg. shi fam.). Necaz bucluc (pop. shi fam.) belea (fam.) pacoste. Nenorocire nefericire tragedie (fig.) naprasna (inv. shi reg.). Adj. Intimplator fortuit (livr.) aleatoriu (livr.) stocastic incidental accidental ocazional; de ocazie neprevazut neashteptat inopinat intempestiv (livr.) inoportun. Eventual probabil posibil. Ghinionist nenorocos fara shansa. Norocos norocit (inv.) baftos (arg. shi fam.). Vb. A se intimpla a se intimpla pe neashteptate a se petrece a se produce a avea loc a surveni a se nimeri. A avea ghinion; a avea noroc. A da de bucluc a da de belea. Adv. (In mod) intimplator ocazional de ocazie incidental neashteptat pe neashteptate pe nepusa masa nitamnisam (pop. shi fam.) tamnisam (pop. shi fam.) la noroc la intimplare la (in) voia intimplarii in voia soartei la nimereala din intimplare. Probabil poate dupa toate probabilitatzile. V. circumstantza destin dezastru necaz posibilitate.