INTAMPLÁRE intamplari s. f. Actziunea de a se intampla shi rezultatul ei. 1. Ceea ce se intampla; fapt eveniment. ♦ Peripetzie; aventura (neplacuta). 2. Ceea ce se petrece in mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din intamplare = incidental. La intamplare sau la (ori in) voia intamplarii = in voia sortzii; intro doara la nimereala. (Pop.) La toata intamplarea = in orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) intamplare = pentru orice eventualitate. V. intampla.