opțiuni
  • info

11 definiții pentru insultător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. – Insulta + suf. -ător.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. – Insulta + suf. -ător.

insultător, ~oare a [At: IORGA, L. II, 633 / Pl: ~i, ~oare / E: insulta + -(ă)tor] Care insultă.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Jignitor, ofensator. Vorbe insultătoare. ▭ Camarazii lui de odinioară îl priveau de sus, făcîndu-și ochii mititei și afectînd o milă insultătoare, care pe dînsul îl rănea amarnic și-i umplea inima de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 107.

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. Jignitor, ofensator. [< insulta + -tor].

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor)

INSULTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care insultă; care aduce o insultă; jignitor; ofensator. 2) Care conține o insultă; cu caracter de insultă; jignitor; ofensator; injurios. Vorbă ~oare. /a insulta + suf. ~ător

insultător a. care insultă: vorbe insultătoare ║ m. cel ce insultă obișnuit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insultătór adj. m., pl. insultătóri; f. sg. și pl. insultătoáre

insultătór adj. m., pl. insultătóri; f. sg. și pl. insultătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSULTĂTÓR adj. v. jignitor.

INSULTĂTOR adj. injurios, jignitor, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (I-a spus vorbe ~.)

Intrare: insultător
insultător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insultător
  • insultătorul
  • insultătoru‑
  • insultătoare
  • insultătoarea
plural
  • insultători
  • insultătorii
  • insultătoare
  • insultătoarele
genitiv-dativ singular
  • insultător
  • insultătorului
  • insultătoare
  • insultătoarei
plural
  • insultători
  • insultătorilor
  • insultătoare
  • insultătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insultător, insultătoareadjectiv

  • 1. Care insultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: injurios jignitor ofensator tare vexant vexatoriu
    • format_quote Vorbe insultătoare. DLRLC
    • format_quote Camarazii lui de odinioară îl priveau de sus, făcîndu-și ochii mititei și afectînd o milă insultătoare, care pe dînsul îl rănea amarnic și-i umplea inima de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 107. DLRLC
etimologie:
  • Insulta + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.