optziuni
  • info

14 definitzii pentru vexatoriu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VEXATÓRIU IE vexatorii adj. (Livr.) Care vexeaza contrariaza; jignitor ofensator. Din fr. vexatoire.

VEXATÓRIU IE vexatorii adj. (Livr.) Care vexeaza contrariaza; jignitor ofensator. Din fr. vexatoire.

vexatoriu ~ie [At: SAULESCU HR. I 172/12 / V: ~tor sm a (ivr) ~xator ~xat~ a / Pl: ~i ~ori ~oare / E: lat vexator fr vexateur vexatoire] 1 sm (Inv; if vexator) Persoana care nedreptatzeshte. 2 sm (Inv; if vexator) Persoana care persecuta. 3 a (Jur) Care are caracterul unei vexatziuni (3). 4 a (Jur) Care determina o vexatziune (3). 5 a Care vexeaza (3) Si: ofensator jignitor (frr) vexant.

vexatoriu ie adj. Care vexeaza care contrariaza; care este ofensator jignitor; vexant. • pl. i ori oare. shi vexator oare adj. /<fr. vexatoire.

VEXATÓRIU IE vexatorii adj. Jignitor ofensator. Incarca statul cu cheltuieli vatamatoare shi natziunea cu impozite vexatorii. ODOBESCU S. III 339.

VEXATÓRIU IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator jignitor; vexant. [Pron. riu. / cf. fr. vexatoire].

VEXATÓRIU IE adj. ofensator jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)

VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau actziuni) Care vexeaza; in stare sa vexeze. /<fr. vexatoire

*vexatóriŭ órie adj. Care aduce vexatziune: masurĭ vexatoriĭ.

vexator oare adj. v. vexatoriu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vexatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m. f. vexatórie (rie); pl. m. shi f. vexatórii

vexatóriu adj. m. [riu pron. riu] f. sg. vexatórie (sil. rie); pl. m. shi f. vexatórii

vexatoriu rie.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VEXATÓRIU adj. v. injurios insultator jignitor ofensator.

vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULTATOR. JIGNITOR. OFENSATOR.

Intrare: vexatoriu
vexatoriu adjectiv
  • pronuntzie: vexatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexatoriu
  • vexatoriul
  • vexatoriu‑
  • vexatorie
  • vexatoria
plural
  • vexatorii
  • vexatoriii
  • vexatorii
  • vexatoriile
genitiv-dativ singular
  • vexatoriu
  • vexatoriului
  • vexatorii
  • vexatoriei
plural
  • vexatorii
  • vexatoriilor
  • vexatorii
  • vexatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vexatoriu, vexatorieadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.