instraina [At: PRAV. MOLD. 755 / V: ~rei~ ~riena ~rii~ ~ri~ (cscj) ~reini / Pzi: ~nez / E: in + strain] 12 vtr (A face sa devina sau) a deveni strain de cineva sau de ceva. 3 vt A trimite departe de casa la studii. 4 vt (Pex) A sili sa plece. 5 vr Ashi parasi familia locul de nashtere de reshedintza stabilinduse in alta parte Si: a se exila a se expatria. 6 vi A petrece intrun loc strain. 7 vr A se preface. 8 vt A trece altcuiva prin vanzare daruire stapanirea unui lucru. 9 vt A pierde un bun material. 10 vr (Inv) A ajunge pe maini straine. 11 vt A sustrage. 12 vr (Fig) A se indeparta sufleteshte. 13 vr (Fig) A pierde afectziunea simpatia cuiva.

INSTRAINÁ instrainez vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Ashi parasi familia locul de reshedintza sau de nashtere stabilinduse in alta parte shi rupinduse de viatza de pina atunci; a se departa sufleteshte de cei de care era legat. Biata maica simtzea k iar va raminea singura shi uitata k puiul se instraineaza. SADOVEANU O. I 271. Na vrut sa se instraineze de pe locurile unde sa nascut shi a imbatrinit. REBREANU R. I 150. ♦ Tranz. A face pe cineva sa se indeparteze de ceva. Doua strofe... vom mai transcrie... caci urmarea pina la sfirshit ne instraineaza cu totul de viatza vinatorilor. ODOBESCU S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin vinzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stinga drumului a fost cea dintii instrainata din paminturile familiei. Un strabunic a inzestrat cu ea o fata. REBREANU R. I 71. ◊ Absol. Dumneata ai cumparat. Dinshii au cumparat... Eu am instrainat in deplina stapinire a facultatzilor mele. C. PETRESCU A. 336. ♦ A sustrage a fura. Cei care instraineaza bunuri obshteshti sint pedepsitzi de lege. Pronuntzat: strai. Prez. ind. shi: (rar) instraín (JARNÍKBIRSEANU D. 201). Varianta: instreiná vb. I.

A INSTRAINÁ ~éz tranz. 1) A face sa se instraineze. 2) jur. A face sa intre in posesia altcuiva prin cedarea oficiala a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns shi pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. instrai] /in + strain

A SE INSTRAINÁ ma ~éz intranz. 1) A deveni strain (sufleteshte). 2) A se asheza cu traiul in alta parte despartzinduse de bashtina shi de cei apropiatzi. /in + strain

instrainà v. 1. a face strain a departa dela sine: a instrainat o parte din avere; 2. a se expatria.

instreina v vz instraina

instrainéz v. tr. (d. strain). Alienez fac strain (dind orĭ vinzind): a instraina averea parinteasca. V. refl. Ma fac strain ma departez cu trupu saŭ cu inima: nu te instraina de patrie! SHi streinez shi instreinez (Munt.). Vechĭ shi astrainez shi astriinez.

instrainá (a ~) (strai) vb. ind. prez. 3 instraineáza

instrainá vb. (sil. strai) ind. prez. 1 sg. instrainéz 3 sg. shi pl. instraineáza

instraina

instrainez.

INSTRAINÁ vb. 1. (inv. shi reg.) a (se) straina. (Sau ~ de casele lor.) 2. a se departa a se indeparta. (De ce teai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

INSTRAINÁ vb. v. emigra expatria pribegi.

INSTRAINA vb. 1. (inv. shi reg.) a (se) straina. (Sau ~ de casele lor.) 2. a se departa a se indeparta. (De ce teai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

instraina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI.