INSTRAINÁ instrainez vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Ashi parasi familia locul de reshedintza sau de nashtere stabilinduse in alta parte shi rupinduse de viatza de pina atunci; a se departa sufleteshte de cei de care era legat. Biata maica simtzea k iar va raminea singura shi uitata k puiul se instraineaza. SADOVEANU O. I 271. Na vrut sa se instraineze de pe locurile unde sa nascut shi a imbatrinit. REBREANU R. I 150. ♦ Tranz. A face pe cineva sa se indeparteze de ceva. Doua strofe... vom mai transcrie... caci urmarea pina la sfirshit ne instraineaza cu totul de viatza vinatorilor. ODOBESCU S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin vinzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stinga drumului a fost cea dintii instrainata din paminturile familiei. Un strabunic a inzestrat cu ea o fata. REBREANU R. I 71. ◊ Absol. Dumneata ai cumparat. Dinshii au cumparat... Eu am instrainat in deplina stapinire a facultatzilor mele. C. PETRESCU A. 336. ♦ A sustrage a fura. Cei care instraineaza bunuri obshteshti sint pedepsitzi de lege. Pronuntzat: strai. Prez. ind. shi: (rar) instraín (JARNÍKBIRSEANU D. 201). Varianta: instreiná vb. I.