19 definitzii pentru injurare
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relatzionale (4)
- argou (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INJURÁRE injurari s. f. (Rar) Actziunea de a (se) injura. V. injura.
INJURÁRE injurari s. f. (Rar) Actziunea de a (se) injura. V. injura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
injurare sf [At: NEGRUZZI S. I 211 / Pl: ~rari / E: injura] 1 Proferare a unor cuvinte injurioase Si: injurat1 (1). 2 (Rar) Ofensa verbala Si: injurat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INJURÁ injúr vb. I. Tranz. intranz. shi refl. recipr. A rosti cuvinte injurioase sau de ocara la adresa cuiva; a (se) sudui. Lat. injuriare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
injura vitr [At: MOXA 372/12 / Pzi: injur / E: ml *Injuriare] 13 A(shi) spune cuvinte injurioase sau de ocara Si: a (se) sudui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INJURÁ injúr vb. I. Tranz. intranz. shi refl. recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocara la adresa cuiva; a (se) sudui. Lat. injuriare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
INJURÁ injúr vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de ocara; a sudui. V. ocari. Acum statzi adunatzi linga vatra... Injuratzi domnii SHi nu shtitzi cum sa va platitzi darile. BENIUC V. 24. Multzi inshi trec iute pe linga butoiul meu injurinduma. CARAGIALE O. I 79. Le legara miinile la spate shi tot injurindui mereu i pornesc... spre AlbaIulia. BALCESCU O. II 259. ◊ Intranz. Dincoace la ieshire zbiriie motorul unui camion glasuri de carutzashi injurind urit shi gros. C. PETRESCU A. 341. Bombanea printre dintzi cuconul Fanache injurind shi clatinind din cap. MIRONESCU S. A. 24. In confuzia lui nu shtiu nici ce zice nici ce face; se retrase injurind cu furie. BOLINTINEANU O. 450. ♦ A vorbi de rau a birfi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A INJURÁ injúr 1. intranz. A folosi in vorbire cuvinte necuviincioase (in forma unei imprecatzii); a sudui. 2. tranz. (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
injurà v. 1. a ofensa cu vorba; 2. a spune injuraturi a blestema. [Lat. INJURIARE].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
injúr a á v. tr. (d. jur). Vest. Suduĭ insult pin cuvinte obscene.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
injuráre (rar) s. f. g.d. art. injurắrii pl. injurắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
injuráre s. f. g.d. art. injurarii; pl. injurari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
injurá (a ~) vb. ind. prez. 3 injúra
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
injurá vb. ind. prez. 1 sg. injúr 3 sg. shi pl. injúra perf. s. 1 sg. injurái
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INJURÁRE s. v. injuratura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
injurare s. v. INJURATURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INJURÁ vb. a dracui a ocari (livr.) a invectiva (inv. shi pop.) a mascari (pop.) a stropshi a sudui (prin Ban.) a tartai (inv.) a mustra (fig.) a imbala (inv. shi pop. fig.) a spurca (arg.) a sictiri a sictirisi. (De ce il ~ toata ziua?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INJURA vb. a dracui a ocari (livr.) a invectiva (inv. shi pop.) a mascari (pop.) a stropshi a sudui (prin Ban.) a tirtai (inv.) a mustra (fig.) a imbala (inv. shi pop. fig.) a spurca (arg.) a sictiri a sictirisi. (De ce ~ toata ziua?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A INJURA a impartzi urari de mama a injura k un birjar / k la usha cortului / de mama focului / de totzi sfintzii a lua cu huideo a se pizdui a trece Dunarea pe cineva a trimite (pe cineva) la origini a trimite pe cineva la urma.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
a injura k un birjar / k la usha cortului / de mama focului / de totzi sfintzii expr. a injura foarte urat.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
injura, injurverb
- 1. A spune cuvinte injurioase sau de ocara la adresa cuiva; a (se) sudui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sudui
- Acum statzi adunatzi linga vatra... Injuratzi domnii SHi nu shtitzi cum sa va platitzi darile. BENIUC V. 24. DLRLC
- Multzi inshi trec iute pe linga butoiul meu injurinduma. CARAGIALE O. I 79. DLRLC
- Le legara miinile la spate shi tot injurindui mereu i pornesc... spre AlbaIulia. BALCESCU O. II 259. DLRLC
- Dincoace la ieshire zbiriie motorul unui camion glasuri de carutzashi injurind urit shi gros. C. PETRESCU A. 341. DLRLC
- Bombanea printre dintzi cuconul Fanache injurind shi clatinind din cap. MIRONESCU S. A. 24. DLRLC
- In confuzia lui nu shtiu nici ce zice nici ce face; se retrase injurind cu furie. BOLINTINEANU O. 450. DLRLC
- 1.1. A vorbi de rau. DLRLCsinonime: barfi
-
etimologie:
- injuriare DEX '09 DEX '98
injurare, injurarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) injura. DEX '09 DEX '98sinonime: injuratura
etimologie:
- injura DEX '09 DEX '98