INJURÁ injúr vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de ocara; a sudui. V. ocari. Acum statzi adunatzi linga vatra... Injuratzi domnii SHi nu shtitzi cum sa va platitzi darile. BENIUC V. 24. Multzi inshi trec iute pe linga butoiul meu injurinduma. CARAGIALE O. I 79. Le legara miinile la spate shi tot injurindui mereu i pornesc... spre AlbaIulia. BALCESCU O. II 259. ◊ Intranz. Dincoace la ieshire zbiriie motorul unui camion glasuri de carutzashi injurind urit shi gros. C. PETRESCU A. 341. Bombanea printre dintzi cuconul Fanache injurind shi clatinind din cap. MIRONESCU S. A. 24. In confuzia lui nu shtiu nici ce zice nici ce face; se retrase injurind cu furie. BOLINTINEANU O. 450. ♦ A vorbi de rau a birfi.