inhatzat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: inhatza] 15 Inhatzare (15).

inhatzat² ~a a [At: NEGRUZZI S. I 329 / Pl: ~atzi ~e / E: inhatza] 1 Prins cu violentza rapid shi pe neashteptate Si: inshfacat. 2 Dus undeva impotriva vointzei lui. 3 (D. oameni) Care sa luat la cearta sau la bataie. 4 (Rar; d. lupte) Care a inceput fara veste. 5 (D. un obiect un avantaj) Obtzinut prin violentza sau viclenie.

INHATZÁT A inhatzatzi te adj. Prins repede shi pe neashteptate; inshfacat.

inhatza [At: PANN P. V. III 23 / Pzi: inhatz (reg) inhatz / E: in + hatz] 1 vt A apuca pe cineva sau ceva cu violentza repede shi pe neashteptate. 2 vt A inshfaca pe cineva in special pentru al duce impotriva vointzei lui intrun anumit loc. 3 vr A se lua la cearta sau la bataie. 45 vtr (Imp; d. lupte) A (se) incepe a (se) angaja prin surprindere. 6 vt (Fig) A obtzine prin violentza ori viclenie ceva ravnit sau avantajos. 7 vt (Arg) A examina elevii neatentzi. 8 vr (Nob) A se lega de cineva.

INHATZÁ inhátz vb. I. Tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violentza repede shi pe neashteptate; a inshfaca. Ma inhatza de mineca shi ma scoase pe usha afara. DELAVRANCEA H. T. 98. Dupa intiiul moment de surpriza inhatza de piept pe agresor. CARAGIALE O. II 94. Chipul zbirlit al unui lup aparinduse crincen in contra unei intrege droaie de cini cari il inhatza de git de urechi de coama. ODOBESCU S. III 138. ◊ (Refl. reciproc; rar in expr.) A se inhatza la bataie = a se lua la bataie. Cu cit pusese mai multa graba spre a cishtiga aceasta prada cu atita pierdura din vreme spre a o impartzi certinduse injurinduse intre dinshii incit paci erau sa se inhatze la bataie cu armele. BALCESCU O. II 258. ♦ Refl. (Rar despre lupte) A se porni a avea loc a se incinge. Lupte marunte se inhatzau intre unii shi altzii. BALCESCU O. II 106.

A INHATZÁ inhátz tranz. A apuca brusc shi cu putere; a inshfaca. ◊ A se ~ la bataie a se lua la bataie. /in + hatz

inhatzà v. 1. a apuca repede shi cu violentza; 2. a se face cu surprindere: lupte marunte se inhatzau intre unii shi altzii BALC. [V. hatz!].

inhátz a á v. tr. (d. interj. hatz hitz shi inrudit cu inshfac shi improhitesc precum shi cu vsl. hytitĭ shi hyštatĭ a inhatza [Bern. 1 144]. Cp. inhap apuc shi hotz). Fam. Inshfac unflu apuc rapede: hotzu inhatza punga shi fugi dar shi gardistul inhatza pe el.

inhatzá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. inhátz 2 sg. inhátzi 3 inhátza; conj. prez. 3 sa inhátze

inhatzá vb. ind. prez. 1 sg. inhátz 2 sg. inhátzi 3 sg. shi pl. inhátza; conj. prez. 3 sg. shi pl. inhátze

INHATZÁ vb. a apuca a inshfaca a lua a prinde (pop. shi fam.) a capui (pop.) a incaibara (prin Transilv.) a agamba (Mold. shi Transilv.) a gabji a gabui (grecism inv.) a proftaxi (fam. fig.) a captushi a umfla. (A ~ o bata in mana.)

INHATZA vb. a apuca a inshfaca a lua a prinde (pop. shi fam.) a capui (pop.) a incaibara (prin Transilv.) a agimba (Mold. shi Transilv.) a gabji a gabui (grecism inv.) a proftaxi (fam. fig.) a captushi a umfla. (A ~ o bita in mina.)