INHATZÁ inhátz vb. I. Tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violentza repede shi pe neashteptate; a inshfaca. Ma inhatza de mineca shi ma scoase pe usha afara. DELAVRANCEA H. T. 98. Dupa intiiul moment de surpriza inhatza de piept pe agresor. CARAGIALE O. II 94. Chipul zbirlit al unui lup aparinduse crincen in contra unei intrege droaie de cini cari il inhatza de git de urechi de coama. ODOBESCU S. III 138. ◊ (Refl. reciproc; rar in expr.) A se inhatza la bataie = a se lua la bataie. Cu cit pusese mai multa graba spre a cishtiga aceasta prada cu atita pierdura din vreme spre a o impartzi certinduse injurinduse intre dinshii incit paci erau sa se inhatze la bataie cu armele. BALCESCU O. II 258. ♦ Refl. (Rar despre lupte) A se porni a avea loc a se incinge. Lupte marunte se inhatzau intre unii shi altzii. BALCESCU O. II 106.