ingredient sn [At: CODRUDRAGUSHANU C. 234 / V: (inv) ~diint / P: ~dient / Pl: ~e (inv) ~iinte / E: fr ingrédient it ingrediente] 1 Substantza care intra k accesoriu in compozitzia unui medicament a unui aliment etc. pentru ai conferi anumite calitatzi sau k material de umplutura Si: (iuz) ingredientza. 2 Condiment. 3 Mirodenie. corectata

INGREDIÉNT ingrediente s. n. Substantza accesorie care intra in compozitzia unui medicament a unui aliment a unui preparat cosmetic etc. Lepada pe masa ingredientele cu miros urit. C. PETRESCU A. 409. ◊ Fig. In toate celelalte [poveshti ale lui Creanga]... miraculosul e secundar shi de multe ori e un ingredient pentru puterea realista a picturii oamenilor shi vietzii lor sufleteshti. IBRAILEANU S. 150. Pronuntzat: dient.

INGREDIÉNT s.n. Substantza accesorie din compozitzia unui medicament a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. dient. / < fr. ingrédient it. ingrediente].

INGREDIÉNT s. n. 1. substantza accesorie din compozitzia unui medicament aliment etc. 2. ceea ce concura la un rezultat. (< fr. ingrédient lat. ingrediens)

INGREDIÉNT ~e n. Substantza care se adauga suplimentar intrun amestec (medicament aliment etc.) pentru ai conferi anumite calitatzi. [Sil. ingredi] /<fr. ingrédient lat. ingrediens ~ntis

ingredient n. ceea ce intra in compozitziunea unui medicament unei bauturi mancari etc.

*ingrediént n. pl. e (lat. ingrédiens éntis part d. ingredi ingréssus a intra. V. agresiune grad). Tot ceĭa ce intra in compozitziunea unuĭ medicament uneĭ bauturĭ unuĭ amestec oarecare: ingredientele groguluĭ is apa zaharu rachiu shi lamiĭa.

ingrediint sn vz ingredient

ingrediént (dient) s. n. pl. ingrediénte

ingrediént s. n. (sil. dient) pl. ingrediénte

ingredient te.

INGREDIÉNT s. v. condiment.

INGREDIENT s. aromat condiment mirodenie (pop.) dres (inv.) bacanii (pl.) miroase (pl.) mirodie mirositura spitzerie. (Vanilia piperul sint ~.)