7 definiții pentru ingrediență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INGREDIÉNȚĂ, ingrediențe, s. f. (Înv.) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență.
ingrediență sf [At: MARIAN, NU. 108 / V: (înv) ~enție sf / Pl: ~țe / E: ger Ingredienz] (Iuz) Ingredient (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGREDIÉNȚĂ, ingrediențe, s. f. (Ieșit din uz) Ingredient. [Pr.: -di-en-] – Ingredient + suf. -ență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ingredienție sf vz ingrediență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ingrediénță (înv.) (-di-en-) s. f., g.-d. art. ingrediénței; pl. ingrediénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingrediénță s. f. (sil. -di-en-), g.-d. art. ingrediénței; pl. ingrediénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ingrediénție s.f. (înv.) calitatea unui bun de a fi ingredient, condiment; ingrediență.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -di-en-ță
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ingrediență, ingrediențesubstantiv feminin
- 1. Ingredient. DEX '09 DEX '98sinonime: ingredient
etimologie:
- Ingredient + sufix -ență. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.