optziuni
  • info

12 definitzii pentru inghiontit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INGHIOLDÍ vb. IV v. inghionti.

INGHIONTÍ inghiontesc vb. IV. Tranz. shi refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul a(shi) da ghiontzi; a (se) ghionti. [Var.: inghioldí vb. IV] In + ghionti.

INGHIONTÍ inghiontesc vb. IV. Tranz. shi refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul a(shi) da ghiontzi; a (se) ghionti. [Var.: inghioldí vb. IV] In + ghionti.

inghioldi vt vz inghionti

inghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: in + ghionti] 12 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.

INGHIONTÍ inghiontesc vb. IV. Tranz. A da ghiontzi a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Il inghionti pe omul de linga el. DUMITRIU N. 93. ◊ Refl. reciproc. Strapunsera gloata inghiontinduse shi dind din coate. DUMITRIU B. F. 111.

A INGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge dand ghiont; a lovi ushor (pentru a semnaliza ceva); a imboldi. /in + a ghionti

A SE INGHIONTÍ ma ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /in + a ghionti

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furish cu pumnu. SHi ghĭontuiesc. SHi ghĭoldesc = inghĭoldesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

inghiontí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inghiontésc imperf. 3 sg. inghionteá; conj. prez. 3 sa inghionteásca

inghiontí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inghiontésc imperf. 3 sg. inghionteá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inghionteásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INGHIONTÍ vb. v. imbranci.

INGHIONTI vb. a (se) ghionti a (se) izbi a (se) imboldi a (se) imbrinci a (se) impinge (pop.) a (se) bushi (reg.) a (se) brinci a (se) inghioldi (prin Mold.) a (se) blendi a (se) blendisi a (se) dupaci (prin Olt. shi Ban.) a (se) popindi.

Intrare: inghiontit
inghiontit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inghiontit
  • ‑nghiontit
  • inghiontitul
  • inghiontitu‑
  • ‑nghiontitul
  • ‑nghiontitu‑
  • inghiontita
  • ‑nghiontita
  • inghiontita
  • ‑nghiontita
plural
  • inghiontitzi
  • ‑nghiontitzi
  • inghiontitzii
  • ‑nghiontitzii
  • inghiontite
  • ‑nghiontite
  • inghiontitele
  • ‑nghiontitele
genitiv-dativ singular
  • inghiontit
  • ‑nghiontit
  • inghiontitului
  • ‑nghiontitului
  • inghiontite
  • ‑nghiontite
  • inghiontitei
  • ‑nghiontitei
plural
  • inghiontitzi
  • ‑nghiontitzi
  • inghiontitzilor
  • ‑nghiontitzilor
  • inghiontite
  • ‑nghiontite
  • inghiontitelor
  • ‑nghiontitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inghionti, inghiontescverb

  • 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul a(shi) da ghiontzi; a (se) ghionti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghionti lovi imboldi imbranci
    • format_quote Il inghionti pe omul de linga el. DUMITRIU N. 93. DLRLC
    • format_quote Strapunsera gloata inghiontinduse shi dind din coate. DUMITRIU B. F. 111. DLRLC
etimologie:
  • In + ghionti DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.