optziuni
  • info

13 definitzii pentru infamant

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INFAMÁNT A infamantzi te adj. Care atrage infierarea publica care arunca asupra cuiva dezonoarea dezaprobarea oprobriul; rushinos degradant dezonorant infamator. Din fr. infamant it. infamante.

INFAMÁNT A infamantzi te adj. Care atrage infierarea publica care arunca asupra cuiva dezonoarea dezaprobarea oprobriul; rushinos degradant dezonorant infamator. Din fr. infamant it. infamante.

infamant ~a a [At: GHICA S. 142 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr infamant it infamante] 1 Care atrage oprobriul. 2 Degradant. 3 Dezonorant.

INFAMÁNT A infamantzi te adj. Care merita dezaprobarea care atrage infierarea publica care arunca asupra cuiva dezonoarea; degradant dezonorant. Pedeapsa infamanta.

INFAMÁNT A adj. Care atrage oprobriul dezaprobarea dezonorarea; degradant dezonorant; infamator. [Cf. fr. infamant it. infamante].

INFAMÁNT A adj. care atrage oprobriul dezaprobarea dezonoarea; degradant dezonorant. (< fr. infamant it. infamante)

INFAMÁNT ~ta (~tzi ~te) Care dezonoreaza; care atrage dezonoarea publica; dezonorant. /<fr. infamant

infamant a. care aduce infamie; pedeapsa infamanta. V. aflictiv.

*infamánt a adj. (fr. infamant part. d. infamer lat. infamare a face odios infam). Care te face infam care te pateaza cu infamie: recluziunea e o pedeapsa infamanta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

infamánt adj. m. pl. infamántzi; f. infamánta pl. infamánte

infamánt adj. m. pl. infamántzi; f. sg. infamánta pl. infamánte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INFAMÁNT adj. v. compromitzator.

INFAMANT adj. compromitzator degradant dezonorant injositor nedemn rushinos (livr.) difamant (rar) degradator (inv.) necinstitor pierzator. (O fapta ~.)

Infamant ≠ onorat

Intrare: infamant
infamant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infamant
  • infamantul
  • infamantu‑
  • infamanta
  • infamanta
plural
  • infamantzi
  • infamantzii
  • infamante
  • infamantele
genitiv-dativ singular
  • infamant
  • infamantului
  • infamante
  • infamantei
plural
  • infamantzi
  • infamantzilor
  • infamante
  • infamantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

infamant, infamantaadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.