9 definitzii pentru onorant
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ONORÁNT A onorantzi te adj. Care onoreaza pe cineva care face cinste cuiva. Onora + suf. ant.
onorant ~a [At: DN3 / Pl: ~ntzi ~e / E: onora + ant] Care face cinste cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ONORÁNT A onorantzi te adj. Care onoreaza care face cinste cuiva. Onora + suf. ant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ONORÁNT A adj. Care da onorul care onoreaza pe cineva. [Cf. fr. honorant].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ONORÁNT A adj. care onoreaza (pe cineva). (< fr. honorant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
onoránt a adj. Care onoreaza face onoare cuiva ◊ „Pentru o gimnasta care nu a mai aparut la concursuri oficiale de foarte multa vreme rezultatele obtzinute la Strasbourg sunt onorante.” R.l. 31 X 78 p. 5 (din onora + ant; Th. Hristea in LR 3/72 p. 197; DEX DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
onoránt adj. m. pl. onorántzi; f. onoránta pl. onoránte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
onoránt adj. m. pl. onorántzi; f. sg. onoránta pl. onoránte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
Onorant ≠ dezonorant
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
onorant, onorantaadjectiv
- 1. Care onoreaza pe cineva care face cinste cuiva. DEX '09 DNantonime: dezonorant
etimologie:
- Onora + sufix ant. DEX '98 DEX '09