9 definiții pentru onorant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează pe cineva, care face cinste cuiva. – Onora + suf. -ant.
onorant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: onora + -ant] Care face cinste cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORÁNT, -Ă, onoranți, -te, adj. Care onorează, care face cinste cuiva. – Onora + suf. -ant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ONORÁNT, -Ă adj. Care dă onorul, care onorează pe cineva. [Cf. fr. honorant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr. honorant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onoránt, -ă adj. Care onorează, face onoare cuiva ◊ „Pentru o gimnastă care nu a mai apărut la concursuri oficiale de foarte multă vreme, rezultatele obținute la Strasbourg sunt onorante.” R.l. 31 X 78 p. 5 (din onora + -ant; Th. Hristea în LR 3/72 p. 197; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onoránt adj. m., pl. onoránți; f. onorántă, pl. onoránte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onoránt adj. m., pl. onoránți; f. sg. onorántă, pl. onoránte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Onorant ≠ dezonorant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
onorant, onorantăadjectiv
- 1. Care onorează pe cineva, care face cinste cuiva. DEX '09 DNantonime: dezonorant
etimologie:
- Onora + sufix -ant. DEX '98 DEX '09