9 definitzii pentru indrumar

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDRUMÁR indrumare s. n. Indrumator. Indruma + suf. ar.

indrumar sn [At: VITNER CR. 13 / Pl: ~e / E: indruma + ar] (Rar) Indrumator

INDRUMÁR s. n. (Rar) Indrumator. Indruma + suf. ar.

INDRUMÁR ~e n. Carte ce cuprinde o colectzie de norme reguli shi recomandari practice intrun anumit domeniu; calauza; indreptar; ghid. /a indruma + suf. ~ar

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDRUMAR s. calauza ghid indreptar indrumator (livr.) vademecum (inv.) pravetz. (Un ~ pentru turishti.)

Intrare: indrumar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indrumar
  • ‑ndrumar
  • indrumarul
  • indrumaru‑
  • ‑ndrumarul
  • ‑ndrumaru‑
plural
  • indrumare
  • ‑ndrumare
  • indrumarele
  • ‑ndrumarele
genitiv-dativ singular
  • indrumar
  • ‑ndrumar
  • indrumarului
  • ‑ndrumarului
plural
  • indrumare
  • ‑ndrumare
  • indrumarelor
  • ‑ndrumarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indrumar, indrumaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Indruma + sufix ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.