INDRUMATÓR OÁRE indrumatori oare adj. (Adesea substantivat) Care indruma orienteaza; calauzitor. ♦ (Substantivat n.) Lucrare care indruma intrun domeniu; indrumar. Indruma + suf. ator.

indrumator ~oare [At: CV 1949 nr. 67 / Pl: ~i ~oare / E: indruma + ator)] 16 smf a (SHfg) (Persoana) care indruma (12 4) Si: calauzitor. 7 sn Lucrare care indruma intrun domeniu.

INDRUMATÓR OÁRE indrumatori oare adj. (Adesea substantivat) Care indrumeaza orienteaza; calauzitor. ♦ (Substantivat n.) Lucrare care indrumeaza intrun domeniu; indrumar. Indruma + suf. ator.

INDRUMATÓR OÁRE indrumatori oare adj. Care indrumeaza orienteaza; calauzitor. Partidul nostru este fortza conducatoare shi indrumatoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 8 41. ◊ (Substantivat) Vin in sate muncitori Comunishti indrumatori Orashul fatza shindreapta Catre satul cel ashteapta. CORBEA A. 54. Au avut indrumatori priceputzi shi severi. PAS Z. I 39. ♦ (Substantivat n.) Text scris carte revista etc. care serveshte k indreptar. Indrumatorul cultural.

INDRUMATÓR¹ ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care indrumeaza; care orienteaza; calauzitor. Carte ~oare. /a indruma + suf. ~ator

gestionárindrumatór s. m. Gestionar cu functzia de indrumator ◊ „Fostul gestionarindrumator la Intreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat in fatza justitziei pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + indrumator)

indrumatór¹ adj. m. s. m. pl. indrumatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. indrumatoáre

*indrumatór² s. n. pl. indrumatoáre

indrumatór adj. m. pl. indrumatóri; f. sg. shi pl. indrumatoáre

INDRUMATÓR s. adj. 1. s. v. ghid. 2. s. calauza ghid (livr.) cicerone. (X este ~ intrun muzeu.) 3. s. calauza povatzuitor sfatuitor sfetnic (livr.) mentor (inv. shi fam.) dascal (inv.) povatza tocmitor. (X i serveshte drept ~ in viatza.) 4. adj. s. calauzitor povatzuitor sfatuitor (inv.) indreptator purtator. (Ia fost un excelent ~.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. povatzuitor sfatuitor (inv.) invatzator. (Carte ~.)

INDRUMATOR s. adj. 1. s. calauza ghid indreptar indrumar (livr.) vademecum (inv.) pravetz. (~ editat pentru turishti.) 2. s. calauza ghid (livr.) cicerone. (X este ~ intrun muzeu.) 3. s. calauza povatzuitor sfatuitor sfetnic (livr.) mentor (inv. shi fam.) dascal (inv.) povatza tocmitor. (X i serveshte drept ~.) 4. adj. s. calauzitor povatzuitor sfatuitor (inv.) indreptator purtator. (Ia fost un excelent ~.) 5. adj. indicator (rar) indicativ. (Semnal ~.) 6. adj. povatzuitor sfatuitor (inv.) invatzator. (Carte ~.)

„Indrumatoarea” v. „Hodighitria”.