indoitura sf [At: LB / P: ~doi~ / Pl: ~ri / E: indoi + tura] 1 Parte loc in care un obiect a fost sau este indoit. 2 (Rar) Cotitura. 3 (Rar) Adancitura cuta a unui teren. 4 Amestec in partzi egale din doua lucruri (lichide bucate etc.). 5 (Agr) Grau amestecat cu secara. 6 (Reg) Mancare din malai Cf turtoi.

INDOITÚRA indoituri s. f. Partea locul indoit al unui obiect flexibil. Asha a adormit cu obrazul ingropat in indoitura cotului. C. PETRESCU C. V. 275. ♦ (Rar) Cotitura. Drumul se da dupa indoiturile Oltului schimbind privelishtile k intro panorama. VLAHUTZA O. A. II 141. ♦ Adincitura a unui teren (mai ales muntos); ripa prapastie. De prin indoiturile posomorite shi adinci ale imensului amfiteatru albastriu al muntzilor din dreapta negurile albe se ridicasera shi se mistuisera in vazduh. HOGASH M. N. 57. ◊ Fig. Sint multzi artishti cari nu pot sa se afunde in toate indoiturile shi ascunzishurile unui suflet shi unei inimi rele. GHEREA ST. CR. II 150.

INDOITÚRA ~i f. Loc unde un obiect este indoit. [Sil. doi] /a indoi + suf. ~itura

indoitura f. 1. efectul indoirii materiale; 2. cuta.

indoitúra f. pl. ĭ. Locu unde ceva e indoit: indoitura uneĭ vergĭ unuĭ deget uneĭ peĭ uneĭ stofe uneĭ hirtiĭ.

indoitúra (doi) s. f. g.d. art. indoitúrii; pl. indoitúri

indoitúra s. f. g.d. art. indoitúrii; pl. indoitúri

INDOITÚRA s. 1. v. incovoietura. 2. v. curbura. 3. v. botzitura. 4. cuta (rar) rasfrangatura rasfransatura rasfrantura. (~ la un obiect de imbracaminte.)

INDOITÚRA s. v. cot cotitura curba intorsatura intortochetura ocol rasucitura serpentina sinuozitate sarjoaca sherpuire sherpuitura.

INDOITURA s. 1. incovoietura rasucitura. (~ unei bare.) 2. arcuire curbura incovoiala incovoietura. (O ushoara ~.) 3. botzitura cretz cuta incretzitura. (~ a pantalonilor necalcatzi.) 4. cuta (rar) rasfringatura rasfrinsatura rasfrintura. (~ la un obiect de imbracaminte.)

indoitura s. v. COT. COTITURA. CURBA. INTORSATURA. INTORTOCHETURA. OCOL. RASUCITURA. SERPENTINA. SINUOZITATE. SIRJOACA. SHERPUIRE. SHERPUITURA.

indoitúra indoituri s.f. (gastr.) Preparate din faina de malai cu apa shi bicarbonat uneori shi cu coade de ceapa shi marar coapte pe plita (Faiciuc 1998: 138). Din indoi „a amesteca cu apa” (< in + doi) + suf. tura (DEX MDA).

indoitúra i s.f. (gastr.) Preparate din faina de malai cu apa shi bicarbonat uneori shi cu coade de ceapa shi marar coapte pe plita (Faiciuc 1998: 138). Din indoi „a amesteca cu apa” (in + doi) + tura.