indiguire sf [At: CONTEMP. 1950 ap. DA / P: ~gui~ / Pl: ~ri / E: indigui] 1 Marginire a unei ape cu diguri. 2 Inconjurare a unui teren cu diguri. 3 (Pgn) Ridicare a unui dig.

INDIGUÍRE indiguiri s. f. Actziunea de a indigui.

indigui vt [At: ENC. AGR. / P: ~gui / Pzi: ~esc / E: in+ dig + ui] 12 (A margini o apa sau) a inconjura o suprafatza cu diguri Si: a zagazui. 3 (Pgn) A ridica un dig.

INDIGUÍ indiguiesc vb. IV. Tranz. 1. A inconjura o suprafatza de teren cu diguri (pentru a o feri de inundatzii). 2. A margini o apa curgatoare sau statatoare cu diguri (pentru a impiedica inundatziile); p. ext. a ridica un dig.

A INDIGUÍ ~iésc tranz. (torente de apa) A opri cu ajutorul unui dig; a stavili; a zagazui; a bara. /in + dig + suf. ~ui

*indiguĭésc v. tr. (fr. endiguer d. digue dig). Zagazuĭesc.

zagazuĭésc v. tr. Stavilesc pintr’un zagaz. SHi indiguĭesc.

indiguíre s. f. g.d. art. indiguírii; pl. indiguíri

indiguíre s. f. g.d. art. indiguírii pl. indiguíri

indiguí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indiguiésc imperf. 3 sg. indiguiá; conj. prez. 3 sa indiguiásca

indiguí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indiguiésc imperf. 3 sg. indiguiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indiguiásca

INDIGUÍRE s. stavilire zagazuire. (~ malului unei ape.)

INDIGUIRE s. stavilire zagazuire. (~ malului unei ape.)

INDIGUÍ vb. a stavili a zagazui. (A ~ malul unui rau.)

INDIGUI vb. a stavili a zagazui. (A ~ malul unui riu.)