15 definitzii pentru indiguit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGUÍT A indiguitzi te adj. Marginit de diguri; ingradit cu diguri zagazuit. V. indigui.

INDIGUÍT A indiguitzi te adj. Marginit de diguri; ingradit cu diguri zagazuit. V. indigui.

indiguit ~a a [At: DEX / P: ~guit / Pl: ~itzi ~e / E: indigui] 1 (D. ape) Marginit de diguri. 2 (D. terenuri) imprejmuit cu diguri.

INDIGUÍT A indiguitzi te adj. Marginit de diguri ingradit prin ridicarea unor diguri.

INDIGUÍ indiguiesc vb. IV. Tranz. A margini o apa sau a inconjura o suprafatza cu diguri a zagazui; p. gener. a ridica un dig. In + dig + suf. ui.

INDIGUÍ indiguiesc vb. IV. Tranz. A margini o apa sau a inconjura o suprafatza cu diguri a zagazui; p. gener. a ridica un dig. In + dig + suf. ui.

indigui vt [At: ENC. AGR. / P: ~gui / Pzi: ~esc / E: in+ dig + ui] 12 (A margini o apa sau) a inconjura o suprafatza cu diguri Si: a zagazui. 3 (Pgn) A ridica un dig.

INDIGUÍ indiguiesc vb. IV. Tranz. 1. A inconjura o suprafatza de teren cu diguri (pentru a o feri de inundatzii). 2. A margini o apa curgatoare sau statatoare cu diguri (pentru a impiedica inundatziile); p. ext. a ridica un dig.

A INDIGUÍ ~iésc tranz. (torente de apa) A opri cu ajutorul unui dig; a stavili; a zagazui; a bara. /in + dig + suf. ~ui

*indiguĭésc v. tr. (fr. endiguer d. digue dig). Zagazuĭesc.

zagazuĭésc v. tr. Stavilesc pintr’un zagaz. SHi indiguĭesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indiguí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indiguiésc imperf. 3 sg. indiguiá; conj. prez. 3 sa indiguiásca

indiguí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indiguiésc imperf. 3 sg. indiguiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indiguiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDIGUÍT adj. stavilit zagazuit. (O apa ~.)

INDIGUIT adj. stavilit zagazuit. (O apa ~.)

INDIGUÍ vb. a stavili a zagazui. (A ~ malul unui rau.)

INDIGUI vb. a stavili a zagazui. (A ~ malul unui riu.)

Intrare: indiguit
indiguit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiguit
  • ‑ndiguit
  • indiguitul
  • indiguitu‑
  • ‑ndiguitul
  • ‑ndiguitu‑
  • indiguita
  • ‑ndiguita
  • indiguita
  • ‑ndiguita
plural
  • indiguitzi
  • ‑ndiguitzi
  • indiguitzii
  • ‑ndiguitzii
  • indiguite
  • ‑ndiguite
  • indiguitele
  • ‑ndiguitele
genitiv-dativ singular
  • indiguit
  • ‑ndiguit
  • indiguitului
  • ‑ndiguitului
  • indiguite
  • ‑ndiguite
  • indiguitei
  • ‑ndiguitei
plural
  • indiguitzi
  • ‑ndiguitzi
  • indiguitzilor
  • ‑ndiguitzilor
  • indiguite
  • ‑ndiguite
  • indiguitelor
  • ‑ndiguitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indigui, indiguiescverb

etimologie:
  • In + dig + sufix ui. DEX '98 DEX '09

indiguit, indiguitaadjectiv

etimologie:
  • vezi indigui DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.