inconshtientza sf [At: DA / P: ~shtien~ / V: ~nsci~ / Pl: ~tze / E: fr inconscience] 1 Totalitate a fenomenelor psihice care scapa conshtiintzei. 2 Lipsa a unei atitudini ratzionale fatza de realitatea din jur. 3 Stare sufleteasca in care omul nushi da seama de actele sale.

INCONSHTIÉNTZA s. f. 1. Pierdere a cunoshtintzei. Bolnavul a fost transportat la spital in stare de inconshtientza. 2. Lipsa de conshtiintza stare sufleteasca in care omul nushi da seama de actele sale. Vei suporta consecintzele inconshtientzei sau impertinentzei dumitale. SADOVEANU N. F. 146. Pronuntzat: shtien.

INCONSHTIÉNTZA s.f. 1. Pierdere a cunoshtintzei. 2. Lipsa unei atitudini conshtiente fatza de realitatea inconjuratoare. [Pron. shtien. / cf. fr. inconscience].

INCONSHTIÉNTZA s. f. 1. lipsa sau pierdere a cunoshtintzei. 2. lipsa unei atitudini conshtiente fatza de realitatea inconjuratoare. (< fr. inconscience)

INCONSHTIÉNTZA f. 1) Stare patologica constand in pierderea conshtiintzei. 2) Lipsa de conshtiintza clara de judecata (in ceea ce face). [G.D. inconshtientzei; Sil. conshtien] /<fr. inconscience

INCONSHTIÉNT A inconshtientzi te adj. s. n. I. Adj. 1. Care nu este conshtient care nu shtie ce face care shia pierdut cunoshtintza (k urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conshtienta fatza de realitatea inconjuratoare; fara minte fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa conshtiintzei de care omul nushi da seama; involuntar automat instinctiv. II. S. n. 1. (Psih.; la Freud) Instinctele reprimate ale persoanei shi dorintzele ideile imaginile asociate lor shi inaccesibile direct conshtiintzei. 2. (Fil.; la E. von Hartmann) Principiu unic fatza de care conshtiintza este numai o manifestare [Pr.: shtient] Din fr. inconscient (dupa conshtient).

inconscientza sf vz inconshtientza

inconscientza f. lipsa de conshtiintza turburare sufleteasca care impiedica ashi da seama de faptele sale.

*inconsciéntza shi (ob.) shtiéntza f. pl. e (lat. inconscientia). Starea de a fi inconscient.

*inconshtiént éntza V. inconscient éntza.

inconshtiéntza (shtien) s. f. g.d. art. inconshtiéntzei

inconshtiéntza s. f. (sil. shtien) g.d. art. inconshtiéntzei

INCONSHTIÉNTZA s. 1. v. leshin. 2. v. iresponsabilitate.

INCONSHTIENTZA s. 1. (MED.) leshin lipotimie nesimtzire (rar) leshinatura. (Se afla in stare de ~.) 2. iresponsabilitate. (~ faptei unei persoane.)