INCONSHTIÉNT A inconshtientzi te adj. s. n. I. Adj. 1. Care nu este conshtient care nu shtie ce face care shia pierdut cunoshtintza (k urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conshtienta fatza de realitatea inconjuratoare; fara minte fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa conshtiintzei de care omul nushi da seama; involuntar automat instinctiv. II. S. n. 1. (Psih.; la Freud) Instinctele reprimate ale persoanei shi dorintzele ideile imaginile asociate lor shi inaccesibile direct conshtiintzei. 2. (Fil.; la E. von Hartmann) Principiu unic fatza de care conshtiintza este numai o manifestare [Pr.: shtient] Din fr. inconscient (dupa conshtient).