inconjurare sf [At: URECHE ap. LET. I 171/28 / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~rari / E: inconjura] 1 Ocol al unui loc al unui lucru Si: inconjurat¹ (1). 2 Strangere de fiintze de lucruri in jurul cuiva Si: inconjurat¹ (2). 3 Cuprindere intrun cerc Si: inconjurat¹ (3). 4 (Spc) Incercuire cu fortze armate Si: asediere inconjurat¹ (4). 5 (Spc) Ingradire. 6 Ajungere la o tzinta pe un traseu ocolit Si: inconjurat¹ (6). 7 (Fig) Evitare a cuiva sau a ceva Si: inconjurat¹ (7). 8 (Pop; fig) Exprimare pe ocolite Si: inconjurat¹ (8). 9 (Ivp) Mers indelungat in cautarea unui lucru Si: inconjurat¹ (9). 10 (Inv) Circumstantza.

INCONJURÁ inconjór vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru al unui loc. ♦ A fi ashezat a sta de jurimprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu fortze armate; a impresura a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau a trai in societate in tovarashia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intrun cerc a trasa o linie imprejur a incercui. 3. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. shi: incónjur. Var.: incunjurá vb. I] In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).

inconjur sn [At: NEGRUZZI ap. TDRG / V: (reg) ~cun~ / A shi: inconjur / Pl: (rar) ~uri / E: inconjura drr] 1 Ocolire. 2 (Pop; ilav) Fara ~ Direct. 3 (Pop; ilav) Cu ~ Indirect.

inconjura [At: COD. VOR. 99/5 / V: (reg) ~cun~ / Pzi: inconjur (reg) inconjor / E: in + conjura²] 1 vt A face ocolul unui lucru al unui loc. 23 vtr A(shi) aduna injur fiintze sau lucruri. 4 vr A trai in tovarashia in societatea cuiva. 5 vt A cuprinde intrun cerc Si: a incercui. 6 vt (Spc) A incercui cu fortze armate Si: a asedia. 7 vt (Spc) A imprejmui cu gard. 8 vt A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. 9 vt (Fig) A evita ceva sau pe cineva. 10 vt (Pop; fig) A lua pe departe Si: a menaja. 11 vt (Ivp) A umbla mult in cautarea unui lucru. 12 vt (Inv) A ocroti.

incunjura v vz inconjura

incunjurare sf vz inconjurare

INCONJURÁ incónjur vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi ashezat a sta de jur imprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu fortze armate; a impresura a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau a trai in societate in tovarashia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intrun cerc a trasa o linie imprejur a incercui. 3. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. shi; inconjór. Var.: incunjurá vb. I] In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).

INCONJURÁ incónjur shi inconjór vb. I. Tranz. 1. A se mishca in jurul unui punct fix a umbla de jur imprejur a face ocolul unui loc. Inconjura casa alergind. ♦ (Despre grupuri colectivitatzi etc.) A se afla a sta a fi ashezat de jur imprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a impresura a incercui. Oamenii venira in fatza lui shil inconjurara. DUMITRIU N. 91. Ash vrea sa vad sami umplu sufletul de mishcarea shi de privelishtile ce manconjoara. VLAHUTZA O. A. 424. Stejarii par o straja de gigantzi ceo inconjoara. EMiNESCU O. I 152. ◊ (Poetic) Padurea de brazi de la marginea podishului il inconjoara cu linishtea ei. BOGZA C. O. 87. ♦ (Cu privire la o casa un orash o cetate etc.) A incercui cu fortze armate a impresura a asedia. Inconjuratzi casa striga Magura. CAMILAR N. I 13. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») A primi pe linga sine a trai in societatea in tovarashia cuiva. Sa inconjurat de oameni harnici. 2. A inchide a izola printrun gard a face o imprejmuire. A inconjurat terenul cu gard. ♦ A incercui. Susan a masurat de citeva ori din ochi ramurile copacului pe urma zgiriind pamintul cu batzul a inconjurat tulpina larg la cincishase metri distantza. GALAN Z. R. 92. ♦ A cuprinde a imbratzisha. Pe genunchi imi shezi iubito bratzeletzi imi inconjoara Gitul... iar tu cu iubire priveshti fatza mea palinda. EMINESCU O. I 42. ◊ Fig. Poporul nostru inconjura cu dragostea sa armata populara. SCINTEIA 1952 nr. 2235. 3. A umbla mult (in cautarea unui lucru) a bate drumurile a strabate a cutreiera a alerga dintrun loc intraltul. A inconjurat tot orashul. ♦ A face un ocol a ocoli. K sa ajunga la gara trebuie sa inconjure mult. ▭ Goliciunea inconjura iara foamea da dea dreptul se spune pentru a arata k dintre toate nevoile omului foamea e cea mai imperioasa. Varianta: incunjurá (CREANGA P. 278 EMINESCU N. 9 ALECSANDRI P. I 10) vb. I.

A INCONJURÁ incónjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur imprejur. ~ Pamantul. 2) A cuprinde de jur imprejur (k intrun cerc); a incercui; a imprejmui; a impresura. Muntzii inconjoara campia. 2. intranz. 1) A trai in anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pana la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe dea dreptul. [SHi inconjor] /in + inv. a conjura

inconjurà v. 1. a pune imprejur: a inconjura cetatea cu ziduri; 2. a fi ashezat imprejur: locurile cari inconjurau satul; 3. a asedia. [Lat. CONGYRARE din GYRUS ocol].

2) inconjór shi incónjur (vest) shi incúnjur shi ngĭur (est) a á v. tr. (vrom. cóngĭur d. lat. congýro áre a se invirti impreuna in prejuru cuĭva. V. prejur jur). Pun in prejur: a inconjura cetatea cu zidurĭ. Is ashezat saŭ merg in prejur ocolesc: locurile care inconjoara satu am inconjurat satu calare. Asediez impresor.

1) incónjur (vest) shi incúnjur (est) n. pl. urĭ (d. inconjor). Ocol mergere saŭ stare in prejur: a face inconjuru lumiĭ. Fara inconjur dea dreptu pe fatza: a vorbi fara inconjur.

incúnjur V. inconjor.

inconjuráre s. f. g.d. art. inconjurắrii

inconjuráre s. f. g.d. art. inconjurarii

!inconjurá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. inconjór 3 inconjoára; conj. prez. 3 sa inconjoáre

inconjurá vb. ind. prez. 1 sg. incónjur/inconjór 3 sg. shi pl. incónjura/inconjoára; conj. prez. 3 sg. shi pl. incónjure/inconjoáre

INCONJURÁRE s. 1. v. ocolire. 2. v. incercuire. 3. v. asediu.

INCONJURÁRE s. v. circumferintza perimetru.

INCONJURARE s. 1. ocolire. (~ casei.) 2. impresurare incercuire. (~ inamicului.) 3. asediere asediu impresurare incercuire (inv.) ocol (grecism inv.) poliorchie. (~ cetatzii.)

inconjurare s. v. CIRCUMFERINTZA. PERIMETRU.

INCONJURÁ vb. 1. v. ocoli. 2. v. ocoli. 3. v. imprejmui. 4. v. incercui. 5. v. asedia. 6. a impresura a incercui (fig.) a incinge. (Muntzii ~ campia.) 7. a chenarui a imprejmui a incadra a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)

INCONJURÁ vb. v. crutza menaja.

INCONJURA vb. 1. a ocoli (inv.) a imprejura. (A ~ cladirea.) 2. a ocoli. (Ai ~ mult pina la mine.) 3. a imprejmui a inchide a ingradi (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 4. a impresura a incercui a invalui (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.) 5. a asedia a impresura a incercui (inv. shi reg.) a ocoli (inv.) a inchide a inveriga. (Dushmanul ~ cetatea.) 6. a impresura a incercui (fig.) a incinge. (Muntzii ~ cimpia.) 7. a chenarui a imprejmui a incadra a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)

inconjura vb. v. CRUTZA. MENAJA.

inconjurá (incónjur inconjurát) vb. 1. A face ocolul unui loc unui obiect. 2. A imprejmui a strajui. 3. A asedia a incercui. 4. A evita a eschiva. 5. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pushcariu 826; CandreaDens. 925; DAR). Rezultatul normal incunjura var. destul de frecventa a suferit o disimilatzie; cf. jur imprejur. Der. inconjurator adj. (care inconjura); inconjurime s. f. (imprejurime).