INCONJURÁ inconjór vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru al unui loc. ♦ A fi ashezat a sta de jurimprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu fortze armate; a impresura a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau a trai in societate in tovarashia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intrun cerc a trasa o linie imprejur a incercui. 3. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. shi: incónjur. Var.: incunjurá vb. I] In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).