inconjurá (incónjur inconjurát) vb. 1. A face ocolul unui loc unui obiect. 2. A imprejmui a strajui. 3. A asedia a incercui. 4. A evita a eschiva. 5. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pushcariu 826; CandreaDens. 925; DAR). Rezultatul normal incunjura var. destul de frecventa a suferit o disimilatzie; cf. jur imprejur. Der. inconjurator adj. (care inconjura); inconjurime s. f. (imprejurime).