21 de definitzii pentru inconjura

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCONJURÁ inconjór vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru al unui loc. ♦ A fi ashezat a sta de jurimprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu fortze armate; a impresura a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau a trai in societate in tovarashia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intrun cerc a trasa o linie imprejur a incercui. 3. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. shi: incónjur. Var.: incunjurá vb. I] In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).

inconjura [At: COD. VOR. 99/5 / V: (reg) ~cun~ / Pzi: inconjur (reg) inconjor / E: in + conjura2] 1 vt A face ocolul unui lucru al unui loc. 23 vtr A(shi) aduna injur fiintze sau lucruri. 4 vr A trai in tovarashia in societatea cuiva. 5 vt A cuprinde intrun cerc Si: a incercui. 6 vt (Spc) A incercui cu fortze armate Si: a asedia. 7 vt (Spc) A imprejmui cu gard. 8 vt A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. 9 vt (Fig) A evita ceva sau pe cineva. 10 vt (Pop; fig) A lua pe departe Si: a menaja. 11 vt (Ivp) A umbla mult in cautarea unui lucru. 12 vt (Inv) A ocroti.

INCONJURÁ incónjur vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi ashezat a sta de jur imprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a incercui. ♦ A incercui cu fortze armate; a impresura a asedia. ♦ Refl. A aduna in jurul sau a trai in societate in tovarashia cuiva. 2. A imprejmui cu gard. ♦ A cuprinde intrun cerc a trasa o linie imprejur a incercui. 3. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. [Prez. ind. shi; inconjór. Var.: incunjurá vb. I] In + conjura (inv. „a inconjura” < lat.).

INCONJURÁ incónjur shi inconjór vb. I. Tranz. 1. A se mishca in jurul unui punct fix a umbla de jur imprejur a face ocolul unui loc. Inconjura casa alergind. ♦ (Despre grupuri colectivitatzi etc.) A se afla a sta a fi ashezat de jur imprejurul (unei fiintze sau al unui lucru); a impresura a incercui. Oamenii venira in fatza lui shil inconjurara. DUMITRIU N. 91. Ash vrea sa vad sami umplu sufletul de mishcarea shi de privelishtile ce manconjoara. VLAHUTZA O. A. 424. Stejarii par o straja de gigantzi ceo inconjoara. EMiNESCU O. I 152. ◊ (Poetic) Padurea de brazi de la marginea podishului il inconjoara cu linishtea ei. BOGZA C. O. 87. ♦ (Cu privire la o casa un orash o cetate etc.) A incercui cu fortze armate a impresura a asedia. Inconjuratzi casa striga Magura. CAMILAR N. I 13. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») A primi pe linga sine a trai in societatea in tovarashia cuiva. Sa inconjurat de oameni harnici. 2. A inchide a izola printrun gard a face o imprejmuire. A inconjurat terenul cu gard. ♦ A incercui. Susan a masurat de citeva ori din ochi ramurile copacului pe urma zgiriind pamintul cu batzul a inconjurat tulpina larg la cincishase metri distantza. GALAN Z. R. 92. ♦ A cuprinde a imbratzisha. Pe genunchi imi shezi iubito bratzeletzi imi inconjoara Gitul... iar tu cu iubire priveshti fatza mea palinda. EMINESCU O. I 42. ◊ Fig. Poporul nostru inconjura cu dragostea sa armata populara. SCINTEIA 1952 nr. 2235. 3. A umbla mult (in cautarea unui lucru) a bate drumurile a strabate a cutreiera a alerga dintrun loc intraltul. A inconjurat tot orashul. ♦ A face un ocol a ocoli. K sa ajunga la gara trebuie sa inconjure mult.Goliciunea inconjura iara foamea da dea dreptul se spune pentru a arata k dintre toate nevoile omului foamea e cea mai imperioasa. Varianta: incunjurá (CREANGA P. 278 EMINESCU N. 9 ALECSANDRI P. I 10) vb. I.

A INCONJURÁ incónjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur imprejur. ~ Pamantul. 2) A cuprinde de jur imprejur (k intrun cerc); a incercui; a imprejmui; a impresura. Muntzii inconjoara campia. 2. intranz. 1) A trai in anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pana la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe dea dreptul. [SHi inconjor] /in + inv. a conjura

inconjurà v. 1. a pune imprejur: a inconjura cetatea cu ziduri; 2. a fi ashezat imprejur: locurile cari inconjurau satul; 3. a asedia. [Lat. CONGYRARE din GYRUS ocol].

INCUNJURÁ vb. I v. inconjura.

inconjur sn [At: NEGRUZZI ap. TDRG / V: (reg) ~cun~ / A shi: inconjur / Pl: (rar) ~uri / E: inconjura drr] 1 Ocolire. 2 (Pop; ilav) Fara ~ Direct. 3 (Pop; ilav) Cu ~ Indirect.

2) inconjór shi incónjur (vest) shi incúnjur shi ngĭur (est) a á v. tr. (vrom. cóngĭur d. lat. congýro áre a se invirti impreuna in prejuru cuĭva. V. prejur jur). Pun in prejur: a inconjura cetatea cu zidurĭ. Is ashezat saŭ merg in prejur ocolesc: locurile care inconjoara satu am inconjurat satu calare. Asediez impresor.

1) incónjur (vest) shi incúnjur (est) n. pl. urĭ (d. inconjor). Ocol mergere saŭ stare in prejur: a face inconjuru lumiĭ. Fara inconjur dea dreptu pe fatza: a vorbi fara inconjur.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!inconjurá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. inconjór 3 inconjoára; conj. prez. 3 sa inconjoáre

inconjurá vb. ind. prez. 1 sg. incónjur/inconjór 3 sg. shi pl. incónjura/inconjoára; conj. prez. 3 sg. shi pl. incónjure/inconjoáre

inconjura (ind. prez. 1 sg. inconjur)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCONJURÁ vb. 1. v. ocoli. 2. v. ocoli. 3. v. imprejmui. 4. v. incercui. 5. v. asedia. 6. a impresura a incercui (fig.) a incinge. (Muntzii ~ campia.) 7. a chenarui a imprejmui a incadra a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)

INCONJURA vb. 1. a ocoli (inv.) a imprejura. (A ~ cladirea.) 2. a ocoli. (Ai ~ mult pina la mine.) 3. a imprejmui a inchide a ingradi (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 4. a impresura a incercui a invalui (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.) 5. a asedia a impresura a incercui (inv. shi reg.) a ocoli (inv.) a inchide a inveriga. (Dushmanul ~ cetatea.) 6. a impresura a incercui (fig.) a incinge. (Muntzii ~ cimpia.) 7. a chenarui a imprejmui a incadra a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

inconjurá (incónjur inconjurát) vb. 1. A face ocolul unui loc unui obiect. 2. A imprejmui a strajui. 3. A asedia a incercui. 4. A evita a eschiva. 5. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pushcariu 826; CandreaDens. 925; DAR). Rezultatul normal incunjura var. destul de frecventa a suferit o disimilatzie; cf. jur imprejur. Der. inconjurator adj. (care inconjura); inconjurime s. f. (imprejurime).

Intrare: inconjura
inconjura1 (1 -or) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjurare
  • ‑nconjurare
  • inconjurat
  • ‑nconjurat
  • inconjuratu‑
  • ‑nconjuratu‑
  • inconjurand
  • ‑nconjurand
  • inconjurandu‑
  • ‑nconjurandu‑
singular plural
  • inconjoara
  • ‑nconjoara
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • inconjor
  • ‑nconjor
(sa)
  • inconjor
  • ‑nconjor
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
  • inconjurai
  • ‑nconjurai
  • inconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (tu)
  • inconjori
  • ‑nconjori
(sa)
  • inconjori
  • ‑nconjori
  • inconjurai
  • ‑nconjurai
  • inconjurashi
  • ‑nconjurashi
  • inconjuraseshi
  • ‑nconjuraseshi
a III-a (el, ea)
  • inconjoara
  • ‑nconjoara
(sa)
  • inconjoare
  • ‑nconjoare
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjurase
  • ‑nconjurase
plural I (noi)
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
(sa)
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
  • inconjuraram
  • ‑nconjuraram
  • inconjuraseram
  • ‑nconjuraseram
  • inconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (voi)
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
(sa)
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
  • inconjuraratzi
  • ‑nconjuraratzi
  • inconjuraseratzi
  • ‑nconjuraseratzi
  • inconjurasetzi
  • ‑nconjurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • inconjoara
  • ‑nconjoara
(sa)
  • inconjoare
  • ‑nconjoare
  • inconjurau
  • ‑nconjurau
  • inconjurara
  • ‑nconjurara
  • inconjurasera
  • ‑nconjurasera
inconjura2 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjurare
  • ‑nconjurare
  • inconjurat
  • ‑nconjurat
  • inconjuratu‑
  • ‑nconjuratu‑
  • inconjurand
  • ‑nconjurand
  • inconjurandu‑
  • ‑nconjurandu‑
singular plural
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • inconjur
  • ‑nconjur
(sa)
  • inconjur
  • ‑nconjur
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
  • inconjurai
  • ‑nconjurai
  • inconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (tu)
  • inconjuri
  • ‑nconjuri
(sa)
  • inconjuri
  • ‑nconjuri
  • inconjurai
  • ‑nconjurai
  • inconjurashi
  • ‑nconjurashi
  • inconjuraseshi
  • ‑nconjuraseshi
a III-a (el, ea)
  • inconjura
  • ‑nconjura
(sa)
  • inconjure
  • ‑nconjure
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjura
  • ‑nconjura
  • inconjurase
  • ‑nconjurase
plural I (noi)
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
(sa)
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
  • inconjuram
  • ‑nconjuram
  • inconjuraram
  • ‑nconjuraram
  • inconjuraseram
  • ‑nconjuraseram
  • inconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (voi)
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
(sa)
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
  • inconjuratzi
  • ‑nconjuratzi
  • inconjuraratzi
  • ‑nconjuraratzi
  • inconjuraseratzi
  • ‑nconjuraseratzi
  • inconjurasetzi
  • ‑nconjurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • inconjura
  • ‑nconjura
(sa)
  • inconjure
  • ‑nconjure
  • inconjurau
  • ‑nconjurau
  • inconjurara
  • ‑nconjurara
  • inconjurasera
  • ‑nconjurasera
incunjura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjurare
  • ‑ncunjurare
  • incunjurat
  • ‑ncunjurat
  • incunjuratu‑
  • ‑ncunjuratu‑
  • incunjurand
  • ‑ncunjurand
  • incunjurandu‑
  • ‑ncunjurandu‑
singular plural
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incunjur
  • ‑ncunjur
(sa)
  • incunjur
  • ‑ncunjur
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
  • incunjurai
  • ‑ncunjurai
  • incunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (tu)
  • incunjuri
  • ‑ncunjuri
(sa)
  • incunjuri
  • ‑ncunjuri
  • incunjurai
  • ‑ncunjurai
  • incunjurashi
  • ‑ncunjurashi
  • incunjuraseshi
  • ‑ncunjuraseshi
a III-a (el, ea)
  • incunjura
  • ‑ncunjura
(sa)
  • incunjure
  • ‑ncunjure
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjurase
  • ‑ncunjurase
plural I (noi)
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
(sa)
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
  • incunjuraram
  • ‑ncunjuraram
  • incunjuraseram
  • ‑ncunjuraseram
  • incunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (voi)
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
(sa)
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
  • incunjuraratzi
  • ‑ncunjuraratzi
  • incunjuraseratzi
  • ‑ncunjuraseratzi
  • incunjurasetzi
  • ‑ncunjurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incunjura
  • ‑ncunjura
(sa)
  • incunjure
  • ‑ncunjure
  • incunjurau
  • ‑ncunjurau
  • incunjurara
  • ‑ncunjurara
  • incunjurasera
  • ‑ncunjurasera
incunjura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT36)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjurare
  • ‑ncunjurare
  • incunjurat
  • ‑ncunjurat
  • incunjuratu‑
  • ‑ncunjuratu‑
  • incunjurand
  • ‑ncunjurand
  • incunjurandu‑
  • ‑ncunjurandu‑
singular plural
  • incunjoara
  • ‑ncunjoara
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incunjor
  • ‑ncunjor
(sa)
  • incunjor
  • ‑ncunjor
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
  • incunjurai
  • ‑ncunjurai
  • incunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (tu)
  • incunjori
  • ‑ncunjori
(sa)
  • incunjori
  • ‑ncunjori
  • incunjurai
  • ‑ncunjurai
  • incunjurashi
  • ‑ncunjurashi
  • incunjuraseshi
  • ‑ncunjuraseshi
a III-a (el, ea)
  • incunjoara
  • ‑ncunjoara
(sa)
  • incunjoare
  • ‑ncunjoare
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjura
  • ‑ncunjura
  • incunjurase
  • ‑ncunjurase
plural I (noi)
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
(sa)
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
  • incunjuram
  • ‑ncunjuram
  • incunjuraram
  • ‑ncunjuraram
  • incunjuraseram
  • ‑ncunjuraseram
  • incunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (voi)
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
(sa)
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
  • incunjuratzi
  • ‑ncunjuratzi
  • incunjuraratzi
  • ‑ncunjuraratzi
  • incunjuraseratzi
  • ‑ncunjuraseratzi
  • incunjurasetzi
  • ‑ncunjurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incunjoara
  • ‑ncunjoara
(sa)
  • incunjoare
  • ‑ncunjoare
  • incunjurau
  • ‑ncunjurau
  • incunjurara
  • ‑ncunjurara
  • incunjurasera
  • ‑ncunjurasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inconjura, inconjorverb

  • 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Inconjura casa alergand. DLRLC
    • 1.1. A fi ashezat a sta de jurimprejurul (unei fiintze sau al unui lucru). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Oamenii venira in fatza lui shil inconjurara. DUMITRIU N. 91. DLRLC
      • format_quote Ash vrea sa vad sami umplu sufletul de mishcarea shi de privelishtile ce manconjoara. VLAHUTZA O. A. 424. DLRLC
      • format_quote Stejarii par o straja de gigantzi ceo inconjoara. EMiNESCU O. I 152. DLRLC
      • format_quote poetic Padurea de brazi de la marginea podishului il inconjoara cu linishtea ei. BOGZA C. O. 87. DLRLC
    • 1.2. A incercui cu fortze armate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Inconjuratzi casa striga Magura. CAMILAR N. I 13. DLRLC
    • 1.3. reflexiv A aduna in jurul sau a trai in societate in tovarashia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sa inconjurat de oameni harnici. DLRLC
  • 2. A imprejmui cu gard. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: imprejmui
    • format_quote A inconjurat terenul cu gard. DLRLC
    • 2.1. A cuprinde intrun cerc a trasa o linie imprejur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: incercui
      • format_quote Susan a masurat de citeva ori din ochi ramurile copacului pe urma zgiriind pamintul cu batzul a inconjurat tulpina larg la cincishase metri distantza. GALAN Z. R. 92. DLRLC
    • 2.2. Cuprinde, imbratzisha. DLRLC
      • format_quote Pe genunchi imi shezi iubito bratzeletzi imi inconjoara Gitul... iar tu cu iubire priveshti fatza mea palinda. EMINESCU O. I 42. DLRLC
      • format_quote figurat Poporul nostru inconjura cu dragostea sa armata populara. SCINTEIA 1952 nr. 2235. DLRLC
  • 3. A umbla mult (in cautarea unui lucru) a bate drumurile a strabate a cutreiera a alerga dintrun loc intraltul. DLRLC
    • format_quote A inconjurat tot orashul. DLRLC
    • 3.1. A merge spre o tzinta pe un traseu ocolit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ocoli
      • format_quote K sa ajunga la gara trebuie sa inconjure mult. DLRLC
      • format_quote Goliciunea inconjura iara foamea da dea dreptul se spune pentru a arata k dintre toate nevoile omului foamea e cea mai imperioasa. DLRLC
etimologie:
  • In + conjura (invechit „a inconjura” din limba latina). DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.