incheietura sf [At: DOSOFTEI V. S. 45/1 / V: (irg) ~chie~ ~itura / S shi: (inv) in cheitura / Pl: ~ri / E: incheiat + ura] 1 Imbinare mobila a capetelor oaselor. 2 (Pex) Parte a corpului situata in dreptul unei articulatzii. 3 (Atm; pop; is) ~ra shalelor Mijloc. 4 Loc unde se imbina doua sau mai multe obiecte partzile unui obiect etc. 5 Loc unde se imbina barnele la casele din lemn. 6 (Pex) Loc unde se intalnesc formand un unghi drept zidurile casei. 7 (Inv; fig) Legatura. 8 (Grm; inv) Articol. 9 (Grm; inv) Silaba. 10 (Muz; inv; pbl) Cadentza. 11 (Inv) Grad. 12 (Reg; if inchietura) Gaura in care intra nasturele de la haina. 13 (Inv) Creatura. 14 (Inv) Concluzie.

INCHEIETÚRA incheieturi s. f. 1. Imbinare mobila a capetelor oaselor; loc unde se imbina aceste capete (v. articulatzie); parte a corpului unde se afla o articulatzie. Alisandru era subtzire voinic cu miinile mari shi roshii shi incheieturile groase: oase zdravene. DUMITRIU N. 94. SHia incercat incheieturile. Era zdravan se putea mishca. C. PETRESCU S. 155. Incepu sa tremure din toate incheieturile caci racoarea noptzii o razbise. SANDUALDEA U. P. 185. Il trage frumushel cu untura... pe la toate incheieturile. CREANGA P. 76. ◊ Fig. Poate k vreun brad sau paltin cu incheieturile slabite de batrinetze se legana scirtziind la suflarea aceluiashi vint. HOGASH M. N. 162. 2. Loc unde se imbina doua sau mai multe obiecte sau partzile unui obiect ale unei constructzii. Burlanele lipite la incheieturi cu hirtie afumasera tavanul. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 18. Strinse foishorul desfacindul din toate incheieturile. ISPIRESCU L. 369. Vintul incepu a geme rece shi a scutura casa cea mica in toate incheieturile capriorilor. EMINESCU N. 10.

INCHEIETÚRA ~i f. 1) Legatura mobila intre doua oase shi locul acestei legaturi; articulatzie. ~a mainii. ◊ Ai slabi cuiva ~ile a se ramoli. 2) Imbinare a doua elemente shi locul unde se imbina ele. /a incheia + suf. ~ura

incheietura f. 1. rezultatul incheierii; 2. articulatziune loc de incheiat: incheietura manecei incheietura oaselor.

incheĭetúra f. pl. ĭ. Rezultatu incheĭeriĭ. Locu unde se incheĭe nishte lucrurĭ articulatziune: incheĭeturile oaselor corpuluĭ caruluĭ mashiniĭ. In Buc. shi incheietoare pl. orĭ.

incheietúra s. f. g.d. art. incheietúrii pl. incheietúri

incheietúra s. f. g.d. art. incheietúrii; pl. incheietúri

INCHEIETÚRA s. v. articulatzie.

INCHEIETÚRA s. v. chinga.

INCHEIETURA s. (ANAT.) articulatzie (inv. shi pop.) nod (inv.) armonie (fam. fig.) balamale (pl.).

incheietura s. v. CHINGA.