INCHEIETÚRA incheieturi s. f. 1. Imbinare mobila a capetelor oaselor; loc unde se imbina aceste capete (v. articulatzie); parte a corpului unde se afla o articulatzie. Alisandru era subtzire voinic cu miinile mari shi roshii shi incheieturile groase: oase zdravene. DUMITRIU N. 94. SHia incercat incheieturile. Era zdravan se putea mishca. C. PETRESCU S. 155. Incepu sa tremure din toate incheieturile caci racoarea noptzii o razbise. SANDUALDEA U. P. 185. Il trage frumushel cu untura... pe la toate incheieturile. CREANGA P. 76. ◊ Fig. Poate k vreun brad sau paltin cu incheieturile slabite de batrinetze se legana scirtziind la suflarea aceluiashi vint. HOGASH M. N. 162. 2. Loc unde se imbina doua sau mai multe obiecte sau partzile unui obiect ale unei constructzii. Burlanele lipite la incheieturi cu hirtie afumasera tavanul. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 18. Strinse foishorul desfacindul din toate incheieturile. ISPIRESCU L. 369. Vintul incepu a geme rece shi a scutura casa cea mica in toate incheieturile capriorilor. EMINESCU N. 10.