INCERCUÍRE incercuiri s. f. Actziunea de a incercui; inconjurare. ♦ (Mil.) inconjurare a unei grupari inamice in scopul nimicirii sau al capturarii ei. V. incercui.

incercuire sf [At: DA ms / P: ~cui~ / Pl: ~ri / E: incercui] 1 (Inv) Strangere cu cercuri a unui vas butoi etc. 2 Strangere k intrun cerc. 3 Inconjurare din toate partzile. 4 Trasare de cercuri.

INCERCUÍRE incercuiri s. f. Actziunea de a incercui; inconjurare. V. incercui.

INCERCUÍRE incercuiri s. f. Actziunea de a incercui; inconjurare impresurare. ◊ Incercuire capitalista = actziune ostila a unor fortze de clase dushmane care exista in afara lagarului socialist shi care tind sa zdrobeasca tzarile din acest lagar sau cel putzin sa le zdruncine puterea shi sa le slabeasca. Atit timp cit exista incercuirea capitalista va exista shi pericolul unei interventzii in genere iar atit timp cit exista pericolul unei interventzii sintem nevoitzi in interesul apararii sa intretzinem armata shi flota. STALIN O. VII 215.

INCERCUÍRE s.f. Actziunea de a incercui. [Pron. cui. / < incercui].

incercui vt [At: DA / P: ~cui / Pzi: ~esc / E: in + cercui] 1 (Inv) A strange cu cercuri un vas un butoi etc. 2 A strange (k) intrun cerc. 3 A inconjura din toate partzile. 4 A trasa cercuri.

INCERCUÍ incercuiesc vb. IV. Tranz. A stringe intrun cerc sau k intrun cerc a stringe din toate partzile; a inconjura; fig. a impresura. A incercui armata dushmana. ▭ Ramase mut privind in laturi cu ochii incercuitzi de lacrimi. MIRONESCU S. A. 126. ◊ (Poetic) Rotundul de lumina al lampii peste foi Incercuieshte alte visari shi alte cinturi. DESHLIU G. 6.

INCERCUÍ vb. IV tr. A strange k intrun cerc; a inconjura din toate partzile; (fig.) a impresura. [Pron. cui p. i. iesc. / < in + cerc cf. fr. encercler].

INCERCUÍ vb. tr. a strange k intrun cerc; a inconjura din toate partzile; (fig.) a impresura. (dupa fr. encercler)

A INCERCUÍ ~iésc tranz. 1) A inconjura cu un cerc; a strange intrun cerc. ~ un poloboc. 2) A cuprinde din toate partzile (k intrun cerc); a inconjura; a imprejmui; a impresura. 3) (fortificatzii trupe inamice etc.) A inconjura pentru a scoate din lupta; a impresura. /in + cerc + suf. ~ui

*incercuĭésc v. tr. (d. cerc shi cercuĭesc; fr. encercler a inconjura c’un cerc shi cerner a impresura). Inconjor impresor asediez.

incercuíre s. f. g.d. art. incercuírii; pl. incercuíri

incercuíre s. f. g.d. art. incercuírii; pl. incercuíri

incercuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incercuiésc imperf. 3 sg. incercuiá; conj. prez. 3 sa incercuiásca

incercuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incercuiésc imperf. 3 sg. incercuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. incercuiásca

INCERCUÍRE s. 1. impresurare inconjurare invaluire. (~ inamicului.) 2. v. asediu.

INCERCUIRE s. 1. impresurare inconjurare. (~ inamicului.) 2. asediere asediu impresurare inconjurare (inv.) ocol (grecism inv.) poliorchie. (~ cetatzii.)

INCERCUÍ vb. 1. a impresura a inconjura a invalui (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.) 2. v. asedia. 3. v. inconjura.

INCERCUI vb. 1. a impresura a inconjura a invalui (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.) 2. a asedia a impresura a inconjura (inv. shi reg.) a ocoli (inv.) a inchide a inveriga. (Dushmanul a ~ cetatea.) 3. a impresura a inconjura (fig.) a incinge. (Muntzii ~ cimpia.)