11 definiții pentru incendiator (s.m.)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.
INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incendiator, ~oare smf, a [At: DA ms / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: incendia + -tor] 1-2 (Persoană) care provoacă un incendiu. 3-6 (Persoană) care îndeamnă (la revoltă sau) la acțiuni violente Si: instigator, provocator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu (cu intenții criminale). ♦ Fig. Persoană care ațîță, care îndeamnă la acțiuni războinice, violente; provocator. – Pronunțat: -di-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (Fig.) Ațâțător, provocator. [Pron. -di-a-. / < incendia + -tor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCENDIATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCENDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care incendiază; om care provoacă un incendiu. 2) fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; ațâțător; instigator; incitator; provocator. /a incendia+ suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*incendiatór, -oáre adj. și s. Dătător de foc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incendiatór (-di-a-) s. m., pl. incendiatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incendiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. incendiatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCENDIATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incendiator s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -di-a-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
incendiator, incendiatorisubstantiv masculin incendiatoare, incendiatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care provoacă un incendiu. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: agitator ațâțător incitator instigator provocator tulburător
-
etimologie:
- Incendia + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN