11 definiții pentru ațâțător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.

ațâțător, ~oare [At: URECHE, ap. HEM 2097 / V: ațiț- / Pl: ~i, ~oare / E: ațâța + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care ațâță (1-3) focul. 4-5 smf, a (Fig) (Persoană) care întărâtă. 6-17 smf, a (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 smf, a (Persoană) care provoacă întețirea unui rău.

AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.

AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care ațâță; provocator, instigator. – Din ațâța + suf. -(ă)tor.

AȚÂȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care ațâță (pe cineva); instigator; provocator. 2) Care stârnește pofte, dorinți; excitant. /a ațâța + suf. ~ător

ațâțător a. și m. care ațâță.

AȚÎȚĂTÓR, -OÁRE, ațîțători, -oare, adj. Care întărită, provocator. Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101 ◊ (Mai ales în expr.) Ațîțător la război (și substantivat, m.) = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război.. REZ. HOT. I 205. Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2591.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ațâțătór adj. m., pl. ațâțătóri; f. sg. și pl. ațâțătoáre

ațâțătór adj. m., pl. ațâțătóri; f. sg. și pl. ațâțătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȚÂȚĂTÓR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. senzual. 3. adj. v. excitant.

AȚÎȚĂTOR s., adj. 1. s., adj. agitator, instigator, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) 2. adj. incitant, provocator, senzual, (rar) provocant. (Un surîs ~.) 3. adj. excitant, excitator, (rar) pofticios. (Miros ~.)

Intrare: ațâțător
ațâțător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțător
  • ațâțătorul
  • ațâțătoru‑
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarea
plural
  • ațâțători
  • ațâțătorii
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarele
genitiv-dativ singular
  • ațâțător
  • ațâțătorului
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarei
plural
  • ațâțători
  • ațâțătorilor
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ațâțător, ațâțătoareadjectiv

  • 1. Care ațâță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. DEX '09
      • chat_bubble Ațâțător la război = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: DLRLC
        • format_quote Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război. REZ. HOT. I 205. DLRLC
        • format_quote Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2591. DLRLC
etimologie:
  • Ațâța + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.