impur ~a a [At: CAMIL PETRESCU V. 15 / Pl: ~i ~e / E: lat impurus fr impur it impuro] 1 Care nu este curat Si: murdar necurat. 2 (Fig) Corupt. 3 (Chm) Amestecat cu alta substantza lipsita de valoare sau care nu este utila. 4 (Trs; d. un caiet) Maculator.

IMPÚR A impuri e adj. 1. Care nu este pur; care nu e curat; murdar. 2. (Chim. despre substantze) Amestecat cu alta substantza.

IMPÚR A adj. Care nu este pur; compus din substantze diferite amestecat. ♦ (Fig.) Murdar corupt. [Cf. fr. impur lat. impurus].

IMPÚR A adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur lat. impurus)

IMPÚR ~a (~i ~e) 1) Care nu este pur; cu impuritatzi; murdar. 2) chim. (despre substantze) Care are in componentza sa impuritatzi. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morala; nemoral; imoral. /<fr. impur lat. impurus

impur a. 1. necurat; 2. manjit prin amestec; 3. fig. vitzios corupt.

*impúr a adj. (lat. impúrus). Care nu e pur care e alterat necurat: apa impura. Fig. Obiceĭurĭ impure. Adv. In mod impur.

impúr adj. m. pl. impúri; f. impúra pl. impúre

impúr adj. m. pur

impur.

IMPÚR adj. murdar necurat (pop.) spurcat. (Apa potabila devenita ~.)

IMPUR adj. murdar necurat (pop.) spurcat. (Apa potabila devenita ~.)

Impur ≠ pur