imponderabil, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, V. 101 / Pl: ~i, ~e / E: fr impondérable, it imponderabile] 1 a Care se află în stare de imponderabilitate. 2 a (Fig) Imperceptibil. 3 a (Fig) Subtil. 4 sn (Fig) Elemente, împrejurări mărunte care nu pot fi apreciate cu exactitate.

IMPONDERÁBIL, -Ă, imponderabili, -e, adj. Care este atît de ușor încît nu se poate cîntări, care nu are greutate. V. infim. ♦ Fig. (Adesea substantivat, n.) Care nu poate fi sezisat, imperceptibil; diafan, subtil. Sau soarele care nu mai arde atît, sau cine știe ce alt imponderabil fenomen al locului acesta face ca suprafața apelor să se acopere de o infinitate de flori albe. BOGZA, C. O. 301. Ca-ntr-o cămăruță albă de spital, A năvălit ușoară, imponderabilă, Bucuria luminoasă de afară. CAMIL PETRESCU, V. 101.

IMPONDERÁBIL, -Ă adj. Care este atât de ușor încât nu poate fi cântărit. ♦ (Fig.; adesea s.) Imperceptibil, greu de prins, de sesizat; subtil. [Cf. fr. impondérable].

IMPONDERÁBIL, -Ă adj. care nu are greutate. ◊ (fig.; și s.) imperceptibil, greu de sesizat; subtil, diafan. (< fr. impondérable)

IMPONDERÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care și-a pierdut greutatea (datorită lipsei forțelor ce acționează asupra lor în câmpul gravitațional al Pământului); fără greutate. 2) fig. Care nu poate fi sesizat. /<fr. impondérable

imponderabil a. 1. ce nu poate fi cântărit: lumina și căldura sunt imponderabile; 2. fig. de sentimente de ordine morală (devotament, justiție, sacrificiu, etc ): imponderabilele au jucat un rol deciziv în cursul răsboiului mondial.

*imponderábil, -ă adj. (in- și ponderabil). Care nu se poate cîntări, ca lumina, electricitatea ș. a.

imponderábil adj. m., pl. imponderábili; f. imponderábilă, pl. imponderábile

imponderábil adj. m. ponderabil

IMPONDERÁBIL adj. v. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, subtil.

imponderabil adj. v. IMPERCEPTIBIL. INSESIZABIL. NEAUZIT. NEPERCEPTIBIL. NESESIZABIL. NESIMȚIT. SUBTIL.

Imponderabil ≠ ponderabil