imponderabil ~a [At: CAMIL PETRESCU V. 101 / Pl: ~i ~e / E: fr impondérable it imponderabile] 1 a Care se afla in stare de imponderabilitate. 2 a (Fig) Imperceptibil. 3 a (Fig) Subtil. 4 sn (Fig) Elemente imprejurari marunte care nu pot fi apreciate cu exactitate.

IMPONDERÁBIL A imponderabili e adj. Care este atit de ushor incit nu se poate cintari care nu are greutate. V. infim. ♦ Fig. (Adesea substantivat n.) Care nu poate fi sezisat imperceptibil; diafan subtil. Sau soarele care nu mai arde atit sau cine shtie ce alt imponderabil fenomen al locului acesta face k suprafatza apelor sa se acopere de o infinitate de flori albe. BOGZA C. O. 301. Cantro camarutza alba de spital A navalit ushoara imponderabila Bucuria luminoasa de afara. CAMIL PETRESCU V. 101.

IMPONDERÁBIL A adj. Care este atat de ushor incat nu poate fi cantarit. ♦ (Fig.; adesea s.) Imperceptibil greu de prins de sesizat; subtil. [Cf. fr. impondérable].

IMPONDERÁBIL A adj. care nu are greutate. ◊ (fig.; shi s.) imperceptibil greu de sesizat; subtil diafan. (< fr. impondérable)

IMPONDERÁBIL ~a (~i ~e) 1) Care shia pierdut greutatea (datorita lipsei fortzelor ce actzioneaza asupra lor in campul gravitatzional al Pamantului); fara greutate. 2) fig. Care nu poate fi sesizat. /<fr. impondérable

imponderabil a. 1. ce nu poate fi cantarit: lumina shi caldura sunt imponderabile; 2. fig. de sentimente de ordine morala (devotament justitzie sacrificiu etc ): imponderabilele au jucat un rol deciziv in cursul rasboiului mondial.

*imponderábil a adj. (in shi ponderabil). Care nu se poate cintari k lumina electricitatea sh. a.

imponderábil adj. m. pl. imponderábili; f. imponderábila pl. imponderábile

imponderábil adj. m. ponderabil

IMPONDERÁBIL adj. v. imperceptibil insesizabil neauzit neperceptibil nesesizabil nesimtzit subtil.

imponderabil adj. v. IMPERCEPTIBIL. INSESIZABIL. NEAUZIT. NEPERCEPTIBIL. NESESIZABIL. NESIMTZIT. SUBTIL.

Imponderabil ≠ ponderabil