impilat¹ sn [At: DA ms / V: im~ / Pl: ~uri / E: impila] 14 Impilare (14). 5 Apasare. 6 (Fig) Induplecare. 78 Impilare (78). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 (Nob) Dispretz.

impilat² ~a a [At: BALCESCU M. V. 47 / V: im~ lit inci / Pl: atzi e / E: impila] 1 Calcat in picioare. 2 A carui dezvoltare sa oprit prematur. 3 (D. fan) Presat². 4 (Reg; d. cal) impiedicat prin legarea capului de unul dintre picioare spre a nu fugi. 5 Apasat². 6 (Fig) induplecat². 7 Facut sa se aplece spre pamant. 8 Impovarat peste masura. 9 Asuprit². 10 Biciuit². 11 (Nob) Dispretzuit².

IMPILÁT A impilatzi te adj. Oprimat asuprit. O data cu rasturnarea totala a starilor de lucruri de ieri vine vremea shi acestui muncitor impilat. SADOVEANU E. 25. ◊ (Substantivat) Asupritzii shi impilatzii atit de multzi la numar ar fi pierdut pierzindul un mare sprijin shi aparator. NEGRUZZI S. I 244. Cruzimile turcilor trecusera peste masura in vreme ce covirshirea strimbatatzilor suferite sleisera rabdarea impilatzilor shi cereau o razbunare stralucitoare. BALCESCU O. II 41.

impila v vz impila

impilat¹ sn vz impilat¹

impilat² ~a a vz impilat²

impila [At: ECONOMIA 41/7 / V: im~ (cscj) ~li ~pcili incili / Pzi: ~lez / E: ml *impillare] 1 vt A calca in picioare. 2 vr A nu se mai dezvolta. 3 vt A presa fanul. 4 vt (Reg) A impiedica un cal legandui capul de un picior spre a nu putea fugi. 5 vt A apasa. 6 vt (Fig) A indupleca. 7 vt A face sa se aplece spre pamant. 8 vt A impovara peste masura. 9 vt A asupri. 10 vt A biciui. 11 vt (Nob) A dispretzui.

IMPILÁ impilez vb. I. Tranz. A asupri a oprima a apasa. Vornicul Straie Leurdeanu ceshi azvirlise comanacul shishi lepadase rasa urma iarashi a impila tzeara. ODOBESCU S. I 447. De la ai sai nu ashteapta vreun bine pentru k ai sai totdeauna lau impilat. NEGRUZZI S. I 279.

A IMPILÁ ~éz tranz. (colectivitatzi sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.

impilá v. a impovara prea mult a apasa cu violentza. [Lit. a bate sau calca in piua: termen tehnic generalizat].

impiléz v. tr. (d. pila forma pmt. a luĭ piŭa adica „a pisa a pisagi” k lat. dare in pistrinum a pisagi. V. piŭa). Asupresc oprim: a impila poporu. Vest. A impila un cal al lega cu un picĭor de capastru asha in cit sa nu poata fugi cind e lasat sa pasca.

impilá (a ~) vb. ind. prez. 3 impileáza

impilá vb. ind. prez. 1 sg. impiléz 3 sg. shi pl. impileáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. impiléze

IMPILÁT adj. s. v. oprimat.

IMPILAT adj. s. asuprit exploatat napastuit oprimat oropsit persecutat prigonit urgisit (pop.) obidit (inv.) obijduit (fig.) apasat despuiat. (Oamenii ~ sau ridicat la lupta.)

IMPILÁ vb. v. oprima.

IMPILA vb. a asupri a exploata a impovara a napastui a oprima a oropsi a persecuta a prigoni a tiraniza a urgisi (inv. shi reg.) a bintui (inv.) a obidi a obijdui a sili a supara a tiranisi a tirani (fig.) a apasa a despuia a stoarce a suge (reg. fig.) a stoci (inv. fig.) a calca. (A ~ masele.)

impilá (impiléz impilát) vb. 1. A comprima a presa a zdrobi. 2. A oprima a asupri. Var. impili incila inchila. Probabil din lat. *impillāre < pilāre cf. pil piua (Cihac I 119; Tiktin; Pushcariu RF II 6671). Dupa o parere mai putzin convingatoare a lui Draganu Dacor. VI 28691 de la chila › inchila cu modificare datorata hiperurbanismului. Pentru semantism cf. fr. fouler ngr. πιλέω. Der. impilator adj. (care oprima).

impilá impiléz vb. I (reg. inv.) 1. (despre iarba) a calca in picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta a se pipernici a se chirci. 3. (despre fan) a indesa a presa. 4. (despre cal) al impiedica (prin legarea gatului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apasa a face sa se aplece; a indupleca. 6. a impovara cu dari a asupri a oprima. 7. a combate a dispretzui. 8. (fig.) a biciui.