optziuni
  • info

20 de definitzii pentru impaciuire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPACIUÍRE impaciuiri s. f. (Rar) Actziunea de a (se) impaciui shi rezultatul ei; impacare [Pr.: ciui] V. impaciui.

IMPACIUÍRE impaciuiri s. f. (Rar) Actziunea de a (se) impaciui shi rezultatul ei; impacare [Pr.: ciui] V. impaciui.

impaciuire sf [At: (a. 1776) IORGA S. D. XII 92 / V: (inv) paciuire / Pl: ~ri / E: impaciui] 13 Impacare (1 56).

IMPACIUÍRE impaciuiri s. f. Actziunea de a impaciui shi rezultatul ei; impacare pace. In nourii care i se framintau in minte intrezarise o lucire: se gindise sa se repeada la Murgeni; dragostea lui cu fata Orheianului poate era impaciuirea shi linishtea. SADOVEANU O. VII 63. Pleoapelor tu nu leai dat hodina Nici sufletului mutampaciuire. GOGA P. 144.

IMPACIUÍ impaciuiesc vb. IV. Tranz. shi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva sa faca pace sau a face pace cu cineva; a (se) impaca (1). [Pr.: ciui] In + pace + suf. ui.

IMPACIUÍ impaciuiesc vb. IV. Tranz. shi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva sa faca pace sau a face pace cu cineva; a (se) impaca (1). [Pr.: ciui] In + pace + suf. ui.

impaciui vtrr [At: DIONISIE C. 163 / V: (inv) paciui / Pzi: ~esc / E: in + paciui] 12 (A convinge pe cineva sa faca pace sau) a face pace cu cineva Si: (ivr) a impacalui (12) (irg) a impacelui (12) a paciui (12).

IMPACIUÍ impaciuiesc vb. IV. Tranz. (Azi rar) A convinge sa faca pace a impaca. V. pacifica. Eu lumea o impaciuiesc shi o invrajbez (Condeiul). GOROVEI C. 98. ◊ Refl. El se gindi a se impaciui cu dushmanii sai. BALCESCU O. II 276. ◊ Refl. reciproc. Hai! frate sa ne cinstim SHi sa ne impaciuim. ANT. LIT. POP. I 347.

A IMPACIUÍ ~ iésc tranz. rar A face sa se impaciuiasca. [Sil. ciui] /in + pace + suf. ~ui

A SE IMPACIUÍ ma ~iésc intranz. rar (persoane sau colectivitatzi) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se impaca. /in + pace + suf. ~ui

impaciuì v. a restabili pacea (intre doua persoane).

impacĭuĭésc v. tr. (d. pace). Impac conciliez restabilesc pacea: a impacĭui doĭ oamenĭ lucrurile. Vechĭ impaceluĭesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

impaciuíre (rar) (ciui) s. f. g.d. art. impaciuírii; pl. impaciuíri

impaciuíre s. f. (sil ciui) g.d. art. impaciuírii; pl. impaciuíri

impaciuí (a ~) (rar) (ciui) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. impaciuiésc imperf. 3 sg. impaciuiá; conj. prez. 3 sa impaciuiásca

impaciuí vb. (sil. ciui) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. impaciuiésc imperf. 3 sg. impaciuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. impaciuiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPACIUÍRE s. acord armonie intzelegere pace unire (livr.) concert concordie (pop.) potriveala. (~ ce domnea intre ei.)

IMPACIUÍRE s. v. impacare.

IMPACIUIRE s. acord armonie intzelegere pace unire (livr.) concert concordie (pop.) potriveala. (~ ce domnea intre ei.)

impaciuire s. v. IMPACARE.

IMPACIUÍ vb. v. impaca.

impaciui vb. v. IMPACA.

Intrare: impaciuire
impaciuire substantiv feminin
  • silabatzie: -ciu-i-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impaciuire
  • ‑mpaciuire
  • impaciuirea
  • ‑mpaciuirea
plural
  • impaciuiri
  • ‑mpaciuiri
  • impaciuirile
  • ‑mpaciuirile
genitiv-dativ singular
  • impaciuiri
  • ‑mpaciuiri
  • impaciuirii
  • ‑mpaciuirii
plural
  • impaciuiri
  • ‑mpaciuiri
  • impaciuirilor
  • ‑mpaciuirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

impaciui, impaciuiescverb

  • 1. rar A convinge pe cineva sa faca pace sau a face pace cu cineva; a (se) impaca (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: impaca
    • format_quote Eu lumea o impaciuiesc shi o invrajbez (Condeiul). GOROVEI C. 98. DLRLC
    • format_quote El se gindi a se impaciui cu dushmanii sai. BALCESCU O. II 276. DLRLC
    • format_quote Hai! frate sa ne cinstim SHi sa ne impaciuim. ANT. LIT. POP. I 347. DLRLC
etimologie:
  • In + pace + sufix ui. DEX '98 DEX '09

impaciuire, impaciuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Actziunea de a (se) impaciui shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pace impacare
    • format_quote In nourii care i se framintau in minte intrezarise o lucire: se gindise sa se repeada la Murgeni; dragostea lui cu fata Orheianului poate era impaciuirea shi linishtea. SADOVEANU O. VII 63. DLRLC
    • format_quote Pleoapelor tu nu leai dat hodina Nici sufletului mutampaciuire. GOGA P. 144. DLRLC
etimologie:
  • vezi impaciui DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.