IMPACIUÍ impaciuiesc vb. IV. Tranz. (Azi rar) A convinge sa faca pace a impaca. V. pacifica. Eu lumea o impaciuiesc shi o invrajbez (Condeiul). GOROVEI C. 98. ◊ Refl. El se gindi a se impaciui cu dushmanii sai. BALCESCU O. II 276. ◊ Refl. reciproc. Hai! frate sa ne cinstim SHi sa ne impaciuim. ANT. LIT. POP. I 347.