imbecilitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 112 / Pl: ~tăți / E: fr imbecilité, lat imbecillitas, -atis] 1 Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitate de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare Si: idioțenie, nerozie, tâmpenie, (îvp) becisnicie, neghiobie. 2-3 Comportare sau vorbă de imbecil (1) Si: inepție, stupiditate, prostie.

IMBECILITÁTE, imbecilități, s. f. Deficiență mintală, slăbiciune de minte; nerozie, neghiobie. ♦ Vorbă sau faptă de imbecil, prostie, inepție. Spune imbecilități.

IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr. imbécillité].

IMBECILITÁTE s. f. 1. deficiență mintală; tâmpenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție. (< fr. imbécillité, lat. imbecillitas)

IMBECILITÁTE f. 1) Stare patologică constând într-o debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide și a creierului; cretinism; idioție. 2) Faptă sau vorbă de om imbecil; cretinism; idioție; neghiobie; stupiditate. /<fr. imbécillité, lat. imbecilitas, ~atis

imbecilitate f. slăbiciune de minte ce face incapabil de a raționa, de a înțelege.

*imbecilitáte f. (lat. imbecillitas, -átis). Caracteru omuluĭ imbecil.

imbecilitáte s. f., g.-d. art. imbecilitắții; (fapte, vorbe) pl. imbecilitắți

imbecilitáte s. f., g.-d. art. imbecilității; pl. imbecilități

IMBECILITÁTE s. 1. v. idioțenie. 2. v. prostie. 3. (concr.) dobitocie, idioțenie, idioție, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

IMBECILITATE s. 1. (MED.) cretinism, idioțenie, idioție, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîmpie, tîmpime. (~ congenitală.) 2. dobitocie, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 3. dobitocie, idioțenie, idioție, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)