imaginar, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 383 / Pl: ~i, ~e / E: fr imaginaire] 1 a Care există numai în imaginație Si: fictiv, închipuit. 2 sn Domeniu al imaginației. 3 a (Mat; d. numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ.

IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație, care nu este real; închipuit, fictiv, născocit, plăsmuit. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare. EMINESCU, N. 45. Eu vorbesc d-o țeară De tot imaginară. ALEXANDRESCU, M. 383. 2. (Mat. despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ.

IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].

IMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)

IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius

imaginar a. care nu există decât în imaginațiune: boală imaginară.

*imaginár, -ă adj. (lat. imaginarius). Care nu există de cît în imagine, închipuit, inexistent: bolnav imaginar.

imaginár¹ adj. m., pl. imaginári; f. imagináră, pl. imagináre

*imaginár² s. n.

imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre

IMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil.

IMAGINAR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întîmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.)

Imaginar ≠ real