fictiv ~a a [At: MAIORESCU D. III 335 / Pl: ~i ~e / E: fr fictif] 1 Care nu exista in realitate Si: imaginar inventat. 2 Care exista doar in mod conventzional. 3 Fals (1).

FICTÍV A fictivi e adj. Plasmuit de mintea cuiva necorespunzator cu realitatea imaginar; fals aparent. Nimeni nar fi mai chemat decit mine sa faca o ancheta asupra loturilor fictive din comunele Caratai shi Allacap. ANGHEL PR. 175.

FICTÍV A adj. Nereal inexistent; plasmuit imaginar. ♦ Aparent; fals. [< fr. fictif].

FICTÍV A adj. fara existentza reala; imaginar aparent ireal. (< fr. fictif)

FICTÍV ~a (~i ~e) shi adverbial 1) Care exista in aparentza; creat in imaginatzie; ireal; ideal; imaginar. Personaj ~. 2) Care exista numai in virtutea unui acord dintre persoane; realizat printro conventzie. Casatorie ~a. /<fr. fictif

fictiv a. 1. inchipuit sau plasmuit; 2. conventzional: valoare fictiva.

*fictív a adj. (d. lat. fictus inchipuit cu sufixu iv; fr. fictif. V. figura). Imaginar inchipuit: biletele de banca aŭ valoare fictiva. Adv. In mod fictiv.

fictív adj. m. pl. fictívi; f. fictíva pl. fictíve

fictív adj. m. pl. fictívi; f. sg. fictíva pl. fictíve

FICTÍV adj. v. imaginar.

FICTIV adj. imaginar imaginat ireal inchipuit nascocit nereal plasmuit scornit. (Personaj ~.)

FICTÍV A (< fr.) adj. Care nu exista in realitate; plasmuit imaginar; aparent fals. ◊ (EC. Pol.) Capital f. = capital sub forma de actziuni obligatziuni shi alte hartii de valoare care nu au valoare proprie ci reprezinta doar titluri de proprietate asupra capitalului real. Dividend f. = cota procentuala din beneficiile nerealizate ale unei societatzi pe actziuni shi prelevate asupra capitalului sau a rezervelor. Act (juridic) f. = act simulat inexistent efectiv intre partzi incheiat doar in scopul de a crea o aparentza inshelatoare pentru tertzi.