idol sm [At: COD.VOR. 158/3 / Pl: ~i / E: vsl идолъ] 1 Divinitate pagana reprezentata printro statuie sau chip cioplit. 2 Reprezentare materiala a unei divinitatzi pagane. 3 Obiect de cult in religiile pagane. 45 (Fig) Persoana sau lucru care formeaza obiectul unui cult. 6 (Pop) Diavol.

ÍDOL idoli s. m. 1. Divinitate pagina; (concretizat) chip figura statuie reprezentind o asemenea divinitate. Era o vorbire cu doua intzelesuri asha cum obishnuiau sa lepede in vremea veche preotesele idolilor pagini. SADOVEANU P. M. 235. Un idol ishi avea desigur rostul lui in vremile cind omul nushi da seama de elementele naturii. ANGHELIOSIF C. L. 43. ♦ (Rar) Nume dat unei fiintze rele care inspira spaima. Vino de ma scapa pe mine de idolul asta de vrashmash ISPIRESCU L. 19. 2. Fig. Persoana sau lucru care reprezinta obiectul unui cult sau al unei iubiri foarte mari. Pentro inima fecioara mindru idol tziai ales! EMINESCU O. I 80.

ÍDOL ~i m. 1) Reprezentare antropomorfa a unei divinitatzi (in forma de statuie imagine etc.) constituind obiect de adoratzie la pagani; divinitate pagana. 2) fig. Persoana sau lucru care este obiectul unei adoratzii. /<sl. idolu

idol m. 1. figura sau statue a unei false divinitatzi; 2. fig. obiectul unei pasiuni extreme al unui cult excesiv: banul e idolul avarului; el e idolul parintzilor sai; 3. pop. demon: vino de ma scapa de idolul asta de vrajmash ISP. [De origina slavogreaca].

ídol m. pl. lĭ (vsl. idolŭ d. mgr. idolon vgr. eidolon exemplar idol d. eidos aspect; lat. idólum it. sp. pg. idolo). Figura statua care reprezenta un zeŭ. Fig. Persoana foarte ĭubita admirata saŭ onorata: Napoleon era idolu armateĭ luĭ. Lucru foarte ĭubit: banu e idolu Jidanuluĭ. Fig. Pop. Munt. Om raŭ.

ídol s. m. pl. ídoli

ídol s. m. pl. ídoli

ÍDOL s. zeu.

ÍDOL s. v. aghiutza demon diavol drac incornoratul naiba necuratul satana tartor.

IDOL s. (BIS.) divinitate dumnezeu zeitate zeu (inv.) bolovan boz chip faptura simulacru zin. (Anticii se inchinau la ~i.)

idol s. v. AGHIUTZA. DEMON. DIAVOL. DRAC. INCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANA. TARTOR.

ídol (ídoli) s. m. 1. Divinitate pagina. 2. Demon. Mr. megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29) in parte prin intermediul sl. idolŭ cf. bg. idol alb. idhulj. Este popular cu al doilea sens. Der. idoloaica s. f. (diavolitza); idolitza s. f. (diavolitza); idolesc adj. (referitor la idoli; pagin; diabolic); idolean adj. (idolatru) sec. XVII inv.; idolnitza s. f. (templu pagin) din sl. idolŭnica sec. XVII; idolniciar adj. (idolatru) sec. XVII. inv.; idoluslujenie s. f. (idolatrie) imprumut literar inv. din sl. idolosluzenije; idolatru (var. inv. idololatru) adj. din fr. idolatre shi var. din gr. εἰδωλολάτρης cf. Gáldi 198; ido(lo)latrie s. f. (adorare a idolilor; adoratzie exagerata); idolatr(iz)a vb. (a venera k pe un idol; a iubi in mod exagerat).