ídol m., pl. lĭ (vsl. idolŭ, d. mgr. idolon, vgr. eidolon, exemplar, idol, d. eîdos, aspect; lat. idólum, it. sp. pg. idolo). Figură, statuă care reprezentă un zeŭ. Fig. Persoană foarte ĭubită, admirată saŭ onorată: Napoleon era idolu armateĭ luĭ. Lucru foarte ĭubit: banu e idolu Jidanuluĭ. Fig. Pop. Munt. Om răŭ.