iata i [At: TETRAEV. (1574) ap. GCR I 9/4 / V: ieta (reg) eta ete etete / E: bg ето] 1 Cuvant prin care se atrage atentzia asupra cuiva sau a ceva. 2 (Urmat de forma neaccentuata a pronumelui personal) Indica aparitzia cuiva Iatama(s) (pop) ia(k)tamas. 3 (SHics ivp iatavalai iataoi) Uite! 4 (Pop; dupa „cand” „numai ce”) Cuvant care exprima surpriza.

IÁTA interj. 1. (Serveshte pentru a atrage atentzia asupra celor exprimate in propozitzia sau cuvintul care urmeaza) Ia iaca uite vezi. Iata! Doi vinetzi ochi in suflet ma sageata. IOSIF P. 18. Iata cemi scrie fratemieu. CREANGA P. 184. Iata vine nuntantreaga vornicel eun grierel. EMINESCU O. I 87. ◊ (Cu o nuantza de sfidare) De tzis draga bade draga De nu iata lumeai larga. JARNÍKBIRSEANU D. 232. ◊ (Urmat de «k») Cind tocmai la vreme de batrinetze iata k se indura norocul shi cu dinsul. ISPIRESCU L. 41. Acum iata k din codru shi Calin mirele iese. EMINESCU O. I 85. Iata cantro dimineatza. JARNÍKBIRSEANU D. 491. ◊ (Cu valoare verbala shi cu complement drept) Aurul vietzii mele iatal. BENIUC V. 10. Iato! Plina despre munte Iese luna din bradet. COSHBUC P. I 48. Iatane shi aproape de virful codrului. CREANGA P. 123. Un punct se mishca... Iatal Cum din haos face muma. EMINESCU O. I 132. 2. (Impreuna cu «cind» «numai (ce)» in povestiri) Deodata pe neashteptate fara veste iaca. Era dus cu gindurile... Tot da cu nuiaua in apa shi nu shtia ce facea... Cind iata k o broasca tzestoasa ieshise pe luciul apei shi se uita galesh la dinsul. ISPIRESCU L. 34. Numai iata ce le iesa inainte un om spin. CREANGA P. 199.

IÁTA interj. 1) Uitate! Priveshte! Vezi! ◊ Iata ce (sau cum) uite in ce consta problema. Iata drumul (sau usha)! Potzi pleca! 2) Deodata; pe neashteptate. /<bulg. eto

iata int. V. iaca. [Cf. albanez ĬATE].

ĭáta V. ĭaca.

etete i vz iata

ieta¹ i vz iata

2) ĭák shi (rar) ĭák shi (ob.) ĭacata interj. (sirb. jako acuma indata. Ĭacata e infl. de ĭata [care vine d. alb. ĭate vsl. sirb. bg. eto] care e sin. cu ĭaca dar nu se maĭ aude azĭ). Vezi na uĭtete: ĭaca doĭ francĭ ĭacatal ĭacato ĭacatzĭ francu (na francu taŭ); ĭaca na poftim ĭa uĭtatziva (la o surpriza la o primejdie)! Ĭaca asha ĭac’asha asha! ĭaca’ndata indata chear acuma (voĭ face ce vreĭ sh. a.).

iáta interj.

iáta interj.

iata.

IÁTA interj. uite! vezi! (pop.) ia! iaca! ian! (inv. shi reg.) ni! (Mold. shi Bucov.) inga! (~! se apropie de noi.)

IATA interj. uite! vezi! (pop.) ia! iak! ian! (inv. shi reg.) ni! (Mold. shi Bucov.) inga! (~! se apropie de noi.)

ECCE HOMO! (lat.) iata omul! Ioan 19 5. Exclamatzia lui Pilat din Pont cand la aratat multzimii pe Iisus.

ECCE ITERUM CRISPINUS (lat.) iatal din nou pe Crispinus Iuvenal „Satirae” IV 1. Crispinus din Carpos favoritul imparatului Domitzian parvenit shi corupt era detestat la Roma. Exclamatzia indica revenirea in conversatzie a numelui unei persoane antipatizate.

TO BE OR NOT TO BE THAT IS THE QUESTION (engl.) a fi or a nu fi iata intrebarea Shakespeare „Hamlet” act. III scena 1. Vers celebru exprimand esentza indoielilor eroului shakespearian in fatza existentzei shi a mortzii. Astazi caracterizeaza adesea situatzii hotaratoare cand e in joc insashi existentza cuiva.

etete! interj. v. ete fleoshc.