IÁTA interj. 1. (Serveshte pentru a atrage atentzia asupra celor exprimate in propozitzia sau cuvintul care urmeaza) Ia iaca uite vezi. Iata! Doi vinetzi ochi in suflet ma sageata. IOSIF P. 18. Iata cemi scrie fratemieu. CREANGA P. 184. Iata vine nuntantreaga vornicel eun grierel. EMINESCU O. I 87. ◊ (Cu o nuantza de sfidare) De tzis draga bade draga De nu iata lumeai larga. JARNÍKBIRSEANU D. 232. ◊ (Urmat de «k») Cind tocmai la vreme de batrinetze iata k se indura norocul shi cu dinsul. ISPIRESCU L. 41. Acum iata k din codru shi Calin mirele iese. EMINESCU O. I 85. Iata cantro dimineatza. JARNÍKBIRSEANU D. 491. ◊ (Cu valoare verbala shi cu complement drept) Aurul vietzii mele iatal. BENIUC V. 10. Iato! Plina despre munte Iese luna din bradet. COSHBUC P. I 48. Iatane shi aproape de virful codrului. CREANGA P. 123. Un punct se mishca... Iatal Cum din haos face muma. EMINESCU O. I 132. 2. (Impreuna cu «cind» «numai (ce)» in povestiri) Deodata pe neashteptate fara veste iaca. Era dus cu gindurile... Tot da cu nuiaua in apa shi nu shtia ce facea... Cind iata k o broasca tzestoasa ieshise pe luciul apei shi se uita galesh la dinsul. ISPIRESCU L. 34. Numai iata ce le iesa inainte un om spin. CREANGA P. 199.